După realismul socialist, ce ai voie să scrii în capitalism?

Ești în pană de idei? Scrie despre oamenii mari, cu funcții publice: politicieni, miniștri, primari. Dacă un om mare spune ceva, tu să scrii că nu e bine ce-a zis, nu căuta prea multe argumente, nu contează că nu te pricepi la domeniu, important este să-l contrazici, n-are dreptate, nu-i bun de nimic, puțină morală n-ar strica să-i faci, și, dacă ai curaj, poți să-l ataci, calcă-l în picioare, ai să aduni like-uri, faci audiență, vei deveni un nume! Mare.

În comunism, România era condusă de persoane cu origini sănătoase, provenite din clasa muncitoare și țărănimea cooperatistă, dar cu vădite lipsuri în materie de competență managerială. După 1990, țara e condusă de creaturi grotești, cu o pregătire profesională mediocră, care se screm la televiziuni să ne convingă că le pasă de oamenii sărmani, dar își alocă lor și „partidelor” lor sume astronomice pentru luxul personal și pentru finanțarea televiziunilor ca niște mașinării de mințit poporul.

Și în comunism se mințea poporul (cu televizorul), dar nu aveai libertatea să-i critici pe tovarăși, acum, în democrație, nu pierde oportunitatea: sari la beregată sau măcar mușcă-i de fund pe conducători, succes!

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Ești dezorientat? Scrie despre temele care dor poporul: sărăcia, sistemul medical, învățământul, pensiile, inflația, facturile, salariile, infrastructura, scrie despre viața de mizerie. Nu te pricepi la toate, alege una și scrie. Scrie ce-ți vine, cum îți vine la ureche, important este că abordezi o temă „fierbinte”, să tragi un semnal de alarmă, semnalezi o situație gravă, fii activ, implică-te, nu ești specialist, dar merită să scrii, o mulțime de nespecialiști își dau cu părerea și au succes, scrie ca să creezi un curent de opinie! Și în comunism se creau curente de opinie, se luau atitudini pentru remedierea deficiențelor, dar „se lua” cu aprobarea partidului. Profită de libertatea de a scrie despre orice, scrie!  

Vrei să ai succes? Scrie despre inegalitățile sociale! Inegalitățile sunt prezente, sunt la modă, evidente, deși sunt aceleași de pe vremea lui Alexandru cel Mare și Cezar, bogații îi exploatează pe săraci, inegalitățile sunt peste tot în lume. Cine nu vede inegalitățile înseamnă că este rupt de realitate. Scrie că inegalitățile sunt revoltătoare, scandaloase, merită dezvăluite, înfierează-i pe cei care le produc și le întrețin, scrie și pune-te în fruntea celor care vor să facă o lume egalitaristă. Dacă lumea nu are inegalități, atunci lumea este mai bună pentru toată lumea.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

În comunism, nu prea existau inegalități, pentru că muncitorii, țăranii și intelectualii erau egali, iar proletariatul era egal cu el însuși, se făcuse deja „revoluția proletariatului”, deci nici vorbă de inegalități. Acum, sunt inegalități, scrie! 

Vrei să intri în marea cultură? Scrie o piesă de teatru cu o temă din realitate. Să aduci pe scenă viața oamenilor obișnuiți. Nu, nu de la „Știrile de la ora 5”! După cum știi, teatrul este un forum al dezbaterilor. Așa încât, scrie ceva care să se dezbată: despre copiii abuzați de părinți, despre femeile bătute de bărbați, ceva despre încălzirea globală, scuze!, schimbările climatice, despre poluare, o chestie despre deșeurile aruncate ilegal de către cei îmbogățiți peste noapte, despre soarta asistaților sociali pe care nu-i ajută nici statul și nici corporațiile multimilionare, despre tăierea pădurilor și exploatarea irațională a pământurilor care au ajuns zone deșertice, despre minoritățile sexuale, foarte important, să bagi o minoritate într-o piesă! Și un drogat care a fost împins de capitalism să se drogheze!

Evident, sunt teme care frământă societatea, cum să nu aduci în teatru aceste frământări care să fie dezbătute? Sunt ridicate la rang de ideologie. (Nu te pune rău cu ideologii!) Mai mult, cu aceste scrieri ancorate în realismul capitalist, ai să dovedești că ești un artist angajat, că nu trăiești în sferele înalte, că te doare ce se întâmplă și transmiți durerea ta spectatorilor, ca să-i doară și pe ei, de parcă știrile TV nu sunt pline cu astfel de subiecte, trebuie să le aduci și-n teatru pentru că merită, sunt de succes, ai să găsești rapid finanțări de la companiile care prestează activități de Corporate Social Responsibility, presa o să-ți ia interviuri, criticii te vor băga în seamă, vei avea mari șanse și la un premiu dacă intri în aceste găști create să promoveze noile ideologii, scrie!

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Uite că Realismul Socialist, în care partidul cerea (mai degrabă impunea) artiștilor să-i aducă pe muncitori și pe țărani în operele culturale, să vorbească despre realizările mărețe ale socialismului (poftim, filmul „Salutări de la Agigea”!) s-a metamorfozat acum într-un activism cultural, fiecare artist trebuie să fie un artist al cetății, altfel nu prea are loc, deci, scrie despre aceste teme inspirate din realismul capitalist, altfel ai să mori de foame dacă nu te faci activist și vei ajunge un „artist al foamei”! Era mai bine pentru un artist în socialism decât unul în capitalism, crede-mă: pupincurismul se practica într-o singură direcție – partidul.    

Mai vrei teme? Scrie un roman despre colonialism și imperialism, despre crimele și masacrele săvârșite de-a lungul secolelor de către acei exploatatori. Colonialismul și imperialismul chiar sunt teme de succes, nu contează câte zeci de milioane de oameni au murit în lagărele comuniste, pe acele crime s-a pus batista ca pe țambal, contează să iei atitudine împotriva imperialismului și colonialismului și să iei partea emigranților, săracilor și defavorizaților care, uite cum se întoarce roata în istorie!, își cer drepturile în fostele state imperialiste și colonialiste. 

Ești nefericit? Uită-te în oglindă! Ce vezi? Ai cearcăne, ești palid? Greșit! Ești alb! Scrie despre cum te simți tu, omule alb, cum te simți vinovat pentru toate crimele care s-au întâmplat în colonialism, în evul mediu și în sclavagism. Fă-ți autocritica că ești alb și ai să vezi că mulți activiști pentru drepturile omului, care au uitat de adevăratele drepturi ale omului, te vor aplauda. Și comuniștii practicau autocritica, se făceau periodic sesiuni de autocritică, se discutau în ședințe și în colectivele oamenilor muncii, se analizau tovărășește autocriticile, apoi se luau angajamente și se trasau sarcini, tot înainte!

Nu știi ce să mai scrii? Simplu: exprimă-ți dezgustul, revolta, disprețul, furia și mânia față de această lume. Contribuie la schimbarea lumii. Nu scrie bleg despre frumusețea vieții, despre valorile umane autentice, pentru că nu te bagă nimeni în seamă. Scrie angajat, ancorat, avântat, chiar dacă nu te pricepi, ca să faci audiență, să culegi like-uri, ca să ai succes. Scrie! 

Urmărește-ne pe Google News