ComenteazăUn proiect fără dezbatere publică
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este, după cum îi spune și numele, un plan național, croit la cererea UE, care a decis să ajute țările membre să-și revină după pierderile cauzate de pandemie. UE a stabilit, foarte clar, prin regulamentul 241/2021 din 12 februarie 2021, și sumele care-i revin fiecărei țări membre sub formă de granturi (alocări financiare nerambursabile, că burse e impropriu să traducem) și cam cât va putea împrumuta fiecare țară membră via UE tot pentru obiective ținând de PNRR.
Politicienii români, inclusiv președintele Iohannis, au vorbit, multă vreme, despre 32 de miliarde de euro via PNRR. Le cer scuze cititorilor că fac asta, dar trebuie: am fost, timp de aproape un an, singurul ziarist care a scris că suma este mult mai mică decât 32 de miliarde de euro.
Folosind datele publice de la UE, am indicat că suma totală se situează undeva între 28 virgulă și 29 de miliarde de euro, din care banii nerambursabili sunt în jur de 14 miliarde de euro. În cele din urmă, PNRR-ul a fost aprobat de Comisia Europeană și semnat pentru 29,2 miliarde de euro (aproximativ, suma exactă este de 29.181.840.000 de euro), dintre care doar 14,2 miliarde bani nerambursabili.
Cristian Ghinea și Florin Cîțu, decidenții din acel moment pe PNRR, au decis, fără o dezbatere publică reală, că merită să împrumutăm 15 miliarde de euro. Însă comunicarea publică oficială, guvernamentală și prezidențială, a vorbit doar de marele noroc pe care îl avem să primim de la UE, pe munca domnilor Iohannis, Ghinea și Cîțu, 30 de miliarde de euro.
Când, de fapt, 15 miliarde sunt împrumut, pe munca domniilor voastre și, probabil, a copiilor și nepoților domniilor voastre. Alte 15 miliarde împrumutate fără să vă întrebe nimeni dacă sunteți de acord să și plătiți acest împrumut. În fond, buletinele noastre sunt la ei, n-au nevoie de aprobare ca să le folosească atunci când se împrumută în numele nostru.
Clauzele ascunse din PNRR
Am citit documentele europene legate de PNRR, anexele și cam tot ce ținea de subiect, fără să mă gândesc să caut și paragrafele scrise cu un corp mic de literă, așa cum sunt cele din contractele cu băncile sau furnizorii de varii servicii din România. De fapt, nici nu există așa ceva. Totul e scris cu fonturi de dimensiune egală, e OK din punctul ăsta de vedere. Doar că trebuie să știi unde să citești. Ca ziarist care se ocupă și de alte subiecte, am avut evidente scăpări. Cer mii de scuze. Eu chiar am plecat după fentă, crezând că cei 14.239.690.000 de euro nerambursabili sunt bătuți în cuie. Nu erau. Suma asta putea fi și va fi revizuită până pe 30 iunie 2022. De ce? Pentru că am prea performat economic. Am fost mai buni decât Europa poate înghiți. Florin Cîțu este răzbunat, #româniitrebuiesăștie.
Este complicat de explicat pe scurt, din scurt. Creșterea economică se calculează, la nivel european, prin raportarea la Produsul Intern Brut (PIB). Crește PIB-ul, ai și creștere economică. Dacă nu crește PIB-ul față de anul anterior nu e problemă, găsesc guvernanții o formulă să-ți explice că, totuși, există creștere economică. Dar, în general, despre asta e vorba. Despre creșterea PIB raportată la PIB-ul anului anterior.
Esențialul este că PIB-ul României a crescut mai mult decât prevăzuseră specialiștii UE și că, ce să vezi, ne și alocaseră, în baza previziunilor pesimiste, prea mulți bani din granturi. Cu vreo două miliarde mai mult. De euro. Pe care acum trebuie să-i dăm înapoi din visele noastre, că din realitate nici nu am avea cum.
Am fost prea performanți pe spinarea noastră
2020 a fost un an catastrofal din punct de vedere economic. Ministrul de finanțe de atunci, Florin Cîțu, nu a avut altceva a face decât să se împrumute. Din greu. Norocul lui a fost că avea o margine generoasă. Legea românească spune că dacă datoria publică depășește 50% din PIB trebuie să înceapă, gradual, măsuri de redresare care frizează austeritatea. Miza guvernelor noastre este să nu ajungă la o datorie publică de 50% din PIB.
Când PNL a preluat guvernarea, în 2019, datoria publică era de aproximativ 39% din PIB. Era loc. A venit pandemia. Cheltuielile guvernamentale au crescut brusc, veniturile au scăzut. PIB-ul a scăzut, în 2020. A fost greu.
Datoria publică a ajuns la aproape 50% din PIB. Cred că cel mai aproape, calculată la trimestru, a fost undeva la 49,8%. Nivelul de panică.
Pentru a se putea împrumuta în continuare fără a ajunge la tăieri de salarii și pensii, guvernul României a trebuit să pompeze într-o creștere artificială a economiei. Ceea ce a și făcut.
Întreaga Europă membră a UE avea nevoie, în 2021, de o creștere economică menită să demonstreze că lucrurile merg înainte, că, în ciuda crizei provocate de coronavirus, nu sunt probleme. Un singur lucru a dus, în mod real, la creșterea PIB-urilor țărilor UE: creșterea prețurilor la energie.
Cum, în general, în UE, statul controlează producerea energiei, poate controla și prețul. Este cam singurul domeniu unde statul mai deține, peste tot, controlul inițial: producție și transport. Este cam singura posibilitate a statului, oriunde în UE, să influențeze prețurile. Și a făcut-o. N-a fost ideea lui Cîțu, căci nu e capabil de astfel de strategii. Dar creșterea prețului la tot ce înseamnă energie, absolut indispensabilă, a însemnat creșterea economiei europene. Creșterea PIB-urilor, căci ăsta era indicatorul care trebuia să crească. Practic, creșterea economică a UE se bazează numai și numai pe majorări de prețuri, în special pe cele ale energiei.
România, prin guvernele sale din 2019 încoace, a urmărit constant să aibă o creștere a PIB care să-i permită împrumuturi din ce în ce mai mari, dar fără să treacă de 50% din PIB, limita austerității. A reușit.
În ciuda evidenței, a unei economii aflate la pământ, regele PIB a crescut. În mare parte pe spinarea celor care au luat în plin creșterile de prețuri, generale, provocate, mai ales, de creșterile prețurilor la energie.
Asta nu este o creștere economică reală, una care să aducă beneficii tuturor. Dar ajunge că există în scripte.
Iar UE a decis să ne sancționeze. Pe bună dreptate.
Ne-am umflat atât de mult PIB-ul pe 2021 încât pare că nu mai avem nevoie de banii lor. De aia, până la 30 iunie, ne vor anunța oficial că nu ne mai dau două miliarde de euro, pentru că avem PIB-ul prea mare.
Știți care e ironia? Ne-am grăbit să luăm, de la UE, prin PNRR, 1,8 miliarde de euro la final de 2021, ca să ne mărim PIB-ul, ca să putem împrumuta mai mult. 1,8 miliarde care zac și acum nefolosite, justificând însă o nealocare de alte două miliarde.
Ori suntem proști, ori suntem, mă scuzați, foarte ticăloși.
Foto: Hepta