Și-au triplat audiența. Nici la începutul pandemiei, televiziunile de știri n-au avut un asemenea public

În prima săptămână de război (24 februarie – 2 martie 2022), volumul de audiență obținut de reclamele difuzate de televiziunea Digi24 a fost mai mare cu 325,6% față de cel din săptămâna precedentă (de pace). Creșteri fulminante ale audiențelor pentru reclamele transmise au înregistrat și celelalte televiziuni de știri:

• Antena 3, creștere de 230,4%;
• România TV – 93%;
• Realitatea Plus – 141%;
• B1 TV – 58,5%. 

Nici în perioada de lockdown din 2020 nu s-au înregistrat astfel de majorări ale audiențelor pentru publicitate! Războiul a umflat audiențele, iar ratingurile obținute de reclame aduc mai mulți bani televiziunilor.  

Notă explicativă: Punctele de audiență (Gross Rating Points – GPR) obținute de reclamele difuzate de televiziuni sunt cumpărate de clienții publicitari la prețuri (Cost per Point – CPP) care sunt negociate, în prealabil, între cele două părți. Publicitatea TV se vinde de către televiziuni pe baza punctelor de audiență (GRP) pe care le-a obținut difuzarea unei reclame. Un GRP înseamnă 41.000 de telespectatori pe targetul comercial (urban, 18-49 de ani).

Televiziunile comerciale de divertisment Pro TV, Antena 1 și Kanal D n-au avut de suferit din cauza migrării reclamelor pe televiziunile de știri. Pro TV a livrat cel mai mare număr de GRP-uri în prima săptămână de război (12.458 de puncte de audiență), dar a fost mai mic cu 4,8% față de săptămâna precedentă (17-23 februarie). Volumul de audiență pentru reclamele difuzate de Antena 1 a crescut cu 8,4%, iar cel de la Kanal D s-a diminuat cu 13%. Până și la televiziunea publică TVR 1, reclamele difuzate s-au bucurat de o audiență care a crescut cu 31% în prima săptămână de război comparativ cu cea precedentă. Dar mă gândesc la altceva. La reclame.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Unguentul care îmi revigorează articulațiile

Știu că reclamele din calupul publicitar care abia a început nu-mi folosesc la nimic, dar nu mă ridic din fața televizorului. Nu schimb canalul pentru că oriunde aș butona telecomanda voi nimeri tot peste reclame. Ar trebui ca pauza să-mi mai alunge angoasele, dar nu-i vremea reclamelor. Este vreme de război. 

Ceva nu-i în regulă cu aceste reclame. Nu mai intră în mine, nu-mi transmit niciun mesaj, nu-mi captează atenția, nu sunt în stare să rețin o promoție, un preț, o ofertă, nici nu mai poate fi vorba de emoții, demult reclamele astea și-au pierdut autenticitatea, toți advertiserii vor să mă convingă că brandurile lor sunt prietenoase, îmi fac viața mai ușoară, îmi transmit empatie, căldură, speranță, siguranța că pot să mă bazez pe suplimentul care îmi întinerește ficatul, unguentul care îmi revigorează articulațiile, pastilele miraculoase care îmi aerisesc plămânii, aiureli! Nimic nu mi se lipește de minte, parcă mi-a fost instalat un scut (scutul de la Deveselu?) care respinge și doboară reclamele, e război, nu-i vreme de publicitate.

Și totuși, publicitatea trebuie să existe, nu neapărat pentru că dă de mâncare la presă, în special la televiziuni, ci îmi transmite mesajul că, dacă sunt reclame, înseamnă că există cerere, raportul cerere-ofertă funcționează, companiile trăiesc, economia se mișcă, mai încet ca altădată, dar se mișcă, încă există viață pe pământul ăsta cutremurat de război. Reclamele ar trebui să mă facă optimist: există speranță! 

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Dar nu mă ridic din fața televizorului, deși reclamele curg nestingherite, nu le pasă de război. Nu le-aș caracteriza drept indecente și nici n-aș scrie o petiție la CNA, ca să le interzică, pentru că e război. Reclamele sunt bune, dar nu pentru mine. O reclamă la un brand de bere mă îndeamnă să fiu vesel, mă invită să dansez, să mă bucur de viață, lasă-mă, domle, cu berea ta veselă, că mă duc singur la frigider și-mi iau o bere și-o beau singur, în durerea mea! – îmi vine să strig cu telecomanda în mână. (Dar eu nu beau bere! Sunt băutor de vin.)

De ce nu se difuzează o reclamă la votcă? Să încurajeze agresiv consumul de votcă, să se bea votcă în valuri, în draci, cu voluptate, strategic, în cazul în care vin rușii peste noi, să nu găsească picătură de votcă în România, să moară inamicul de sete! Asta ar fi o reclamă adaptată la situația actuală! CNA ar putea s-o aprobe drept o campanie de informare publică, finanțată de guvern, iar televiziunile ar putea s-o difuzeze la fel ca și campania „Poartă mască!”, pe bani! (Atenție, glumesc, am luat-o pe arătură, fără să fi băut alcool…) 

Mă gândesc care o fi impactul acestor reclame asupra consumatorilor? Oare mai au disponibilitate românii să fie receptivi la reclame? Nu cumva audiența înregistrată de reclame este una reziduală, adică o audiență care nu folosește la nimic pentru că oamenii nu mai sunt atenți și nu mai reacționează? Oare GRP-urile obținute de reclame în vreme de război mai folosesc la ceva în business? Poate doar la graficele oamenilor de marketing care se laudă că au prins valurile de audiență TV generate de război și și-au atins obiectivele de vânzări, au câștigat market share, victorie! Fiecare cu războiul său. Dar e de preferabil un război nesfârșit în marketing decât unul în Ucraina! 

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Mă dezlipesc de reclamele săltărețe, las din mână telecomanda și verific monitorizările TV de la începutul războiului, care îmi arată consumul de publicitate pe televiziuni.

***

Mă întorc la televizor. Un spot din campania națională de informare și pregătire a populației pentru cutremur, intitulată „Nu tremur la cutremur”, derulată de Ministerul Afacerilor Interne, mă sfătuiește să-mi fixez bine mobila în casă, să-mi fac o rezervă de „apă și alimente neperisabile, lanternă, aparat de radio portabil și medicamente de bază”. Iată un spot care mă trezește din amorțire! Mă gândesc să fug în piață ca să-mi fac niște rezerve de mâncare: pentru cutremur, război, inflație, întreruperi de curent electric, pentru tot ce va mai urma în viața asta!            

Urmărește-ne pe Google News