Cetățeanul lui nenea Iancu rezuma electoratul așa: pe jumătate amețit de combinațiile balcanice, pe jumătate pervers – dacă te votez pe matale, mie ce îmi iese, acum pe loc?! Civilizație de troc mărunt, cum s-ar spune.

Și uită-ne după mai bine de un secol („O scrisoare pierdută” a apărut în anii 1880). Suntem tot noi. PSD și PNL sunt Farfuridi și Brânzovenescu, Iohannis e Agamiță Dandanache. Avem la coane Joițici și neni Trahanache și Tipătești de nu putem să-i ducem.

Și toate acestea se întâmplă din pricina confuziei care domnește la, vorba aceea, toate palierele vieții. În România educată și normală, pe care o lasă moștenire Iohannis moț sub tron, mediocritatea trece drept valoare. Validarea plin gloată (televizată, tiktok-izată) a înlocuit de mult gândirea critică. Gândirea critică e mai rară în țara românească decât weekendul neprelungit.

Servilismul e confundat cu demnitatea. Urletul e confundat cu argumentul. Isteria e confundată cu dreptatea. Adevărul e confundat cu minciuna, grație propagandei care se desfășoară nonstop pe bani publici. Presa, cu foarte puține excepții, a ajuns secție de agitprop. Agitație și propagandă. Propagandă și agitație.

Și mai sunt confuzii: diplomele nemuncite și tinichelele prinse-n piept, draparea în onoruri și medalii sunt confundate cu educația. Papagalul e confundat cu erudiția. Curvăsăria e confundată cu libertatea. Nesimțirea e confundată cu seriozitatea. Ba chiar și lenea cea mai atroce, să o numim, fiindcă nu vom greși, lene iohannisiană, e confundată cu înțelepciunea. Tupeul cel mai abject e confundat cu determinarea.

Mai avem: ticăloșia e confundată cu arta de a te descurca în viață. Mai rău: hoții ziua în amiaza mare sunt confundați cu băieții deștepți. Iar adevărații băieți deștepți sunt confundați cu tolomacii. 

Banii și obiectele sunt confundate cu fericirea. Trompetele sunt confundate cu patrioții. Lichelele sunt confundate cu eroii. Șmecheria de colțul străzii e confundată cu inteligența. Poza e confundată cu fapta. Și, firește, toți, de la vlădică la opincă, sunt inocenți și nimeni nu e vinovat de nimic. Cine, noi? Noi nu! Și așa am ajuns astăzi aici – în această cădere continuă.

Ne întoarcem la cetățeanul turmentat ca la o mamă a națiunii: chiar așa, noi cu cine votăm? 

Foto: Dumitru Angelescu

Urmărește-ne pe Google News