Sloganul „reindustrializarea” în programul de țară al lui Ciolacu: generalități, ajutoare de stat și un pic de copy-paste din Liviu Dragnea

Sunt multe tematici în acest document, cele mai multe, în ciuda a ceea ce se clamează din zona suporterilor de partid, simple sloganuri fără acoperire în realitatea imediată. Voi face un comentariu vizavi de visul de mărire industrială. Pasămite, România trebuie reindustrializată „prin patriotism economic și productivism”. Ca o paranteză, și în interbelic se visa la asta – citiți economiștii epocii, ca să nu mai vorbim de perioada comunistă.

Iată concret ce se face – luat cu copy-paste din program:

1. „Valorificarea potențialului unic al României în decarbonizarea industriei energointensive europene”. Cum? Concret? Nu se știe încă, se lucrează la asta…
2. „Stimularea creării de companii – campioni regionali”. Aici ni se explică că se vor da ajutoare de stat pentru investiții greenfield mai mari de 100 de milioane de euro și se va forța intrarea României în producția asociată industriei semiconductorilor.
3. „Sprijin pentru capitalul autohton și IMM-uri [scheme de ajutor, nota mea], coloana vertebrală a economiei”. 
4. „Scheme de ajutor de stat și garanții pentru credite de investiții în industrie de peste 10 miliarde de euro, anual”.
5. „Investițiile în polii de creștere ai României le văd realizate printr-un Program Național de Dezvoltare Metropolitană – infrastructură de sănătate, educație, culturală, logistică și de afaceri, iar la nivelul urbanului mic și mediu printr-un Program Start Micro Prod, de susținere a capitalului autohton prin granturi și credite subvenționate pentru investiții”.
6. „Sprijin pentru participarea companiilor românești la reconstrucția Ucrainei. Program de sprijin de 200 milioane de euro, scheme de ajutor de stat și garanții pentru credite de investiții pentru sectoarele/companiile românești care participă la reconstrucția Ucrainei, generând efecte de multiplicare pozitive pentru economia românească”.

Recomandări

Rusia obligă Europa să investească în industria de apărare. Ionela Ciolan: „UE are nevoie de 500 de miliarde de euro pentru următorii zece ani”. De ce politicienii români tac

Unu la mână, cam asta-i tot ce vedeți în programul de țară pentru reindustrializare. Scheme de ajutor de stat peste tot și nici un exemplu concret – am subliniat cu roșu să se vadă cam câte scheme de ajutoare de stat sunt necesare. Cum faci asta? Concert, nu cu vorbe goale. Pui pe masă un exemplu clar, uite, ne-am hotărât să facem asta la Mizil sau la Slobozia. Nici nu contează unde. 

Doi la mână, nu (mai) punem la socoteală că pare un copy-paste după programul altui pesedist, unul hulit, de pe vremuri, Liviu Dragnea; adică Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI). Iată ce spunea ex-președintele PSD despre acesta: „va ajuta la dezvoltarea infrastructurii mari şi la reindustrializarea României, va investi în agricultură, va genera foarte multe locuri de muncă şi va contribui la creşterea Produsului Intern Brut (PIB)”. Vi se pare ceva diferit? Ce e nou în ceea ce (ne) propune Ciolacu?

Trei la mână, Marcel Ciolacu și echipa lui de consilieri industriali ne vorbesc de „industrii cu intensitate tehnologică ridicată”, cum ar fi industria auto. Iată ce nori negri se lasă peste Europa: „Grupul german Volkswagen, cel mai mare constructor european de automobile, intenţionează închiderea a cel puţin trei uzine din cele 11 existente în Germania și restructurarea a zeci de mii de locuri de muncă…”, iar Cornel Ban, profesor la Copenhagen Business School, ne sugerează, dată fiind dependența României și a țărilor Visegrád de exporturi de piese auto în Germania, să calculăm efectul de recesiune în economia regiunii, inclusiv în România, date fiind veștile venite din centrul economiei UE.

Recomandări

Guvernul a dat 37 de milioane de euro pentru lână în șase ani. Două treimi din acești bani au ajuns la un afacerist lansat în imobiliare alături de tatăl fostului șef al Poliției

Patru la mână, în România au mai existat astfel de inițiative, vezi (1) polii de creştere (șapte orașe: Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti şi Timişoara ) şi (2) polii de dezvoltare urbană (13 orașe: Arad, Baia Mare, Bacău, Brăila, Galaţi, Deva, Oradea, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş). Acestea făceau parte din axa prioritară 1 „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere” a Programului operaţional regional 2007-2013, astfel cum era definită prin Decizia Comisiei Europene nr. 3.470 din 12 iulie 2007, şi din programele cu finanţare naţională. Rezultatele, să recunoaștem, au fost dintre cele modeste. Inegalitatea regională și socială nu s-a diminuat, a rămas o constantă. Pentru că…

Cinci la mână, dezvoltarea capitalistă contemporană presupune inegalități de dezvoltare. Zonele dezvoltate subzistă la pachet cu cele sărace, rămase în urmă. Teleorman sau Vaslui nu este mai sărac decât Cluj și București-Ilfov acum în perioada post-1989. Ele erau mai sărace și la 1889, acum 135 de ani. Decalajele de dezvoltare istoric acumulate nu se recuperează așa ușor. Nu pot indica aici lunga listă a lucrărilor publicate pe ceea ce se numește uneven development (dezvoltare inegală). Dar un exemplu merită: B. Christophers (The University of Auckland), Uneven development, un fel de introducere, un text, de altfel, liber pe internet. 

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Cine cred românii că ar fi un prieten mai bun al României dintre Donald Trump și Kamala Harris

Christophe Guilluy, în Twilight of the Elites: Prosperity, the Periphery, and the Future of France („Amurgul elitelor: prosperitatea, periferia și viitorul Franței”), listează o lungă listă de orașe franceze cu probleme economice grave – inclusiv dezindustrializare, sunt orașele mici și medii precum Guéret, Tarbes, Agen, Villefranche-de-Rouergue, Moulins, Niort, Albi, Béziers, Vierzon, Calais etc. Ei bine, asta putem face și noi, înșirăm aici numele unor orașe foste monoindustriale localizate în toate regiunile țării (peste 51), acum prăbușite economic – exemple: Transilvania (Agnita, Cavnic, Câmpia Turzii), Banat (Bocșa, Reșița), Oltenia (Balș, Brezoi, Motru), Muntenia (Roșiori de Vede, Turnu Măgurele, Videle), Dobrogea (Năvodari) sau Moldova (Buhuși).

Prin urmare, în loc de a rescoate de la naftalină vechi sloganuri, unele la care populația nu mai rezonează oricum, mai bine „inginerii” programului Calea sigură pentru România ne-ar fi spus, într-un singur exemplu, ce pot face concret, din punct de vedere industrial, social-democrații pentru Bărăgan sau nord-estul Moldovei, de ce nu sud-vestul țării – Oltenia. Altfel rămân pe hârtie vorbele goale ale campaniilor electorale, aruncate de-a valma într-un program numit cu emfază program de țară. De ce nu „însemnări pe manșete”?

Foto: Agerpres

Urmărește-ne pe Google News