Șocul tarifelor: bunii, răii și urâții

Nici eu nu pot pretinde asta, măcar pentru simplul motiv că un șoc de asemenea amploare nu a mai venit din partea SUA, de aproape 100 de ani. Totuși, premisele sunt clare, pot suferi răzgândiri, dar așa cum au fost tocmai prezentate, mie îmi creează impresia că SUA au încadrat statele din perspectiva deficitului comercial, pe trei categorii principale: bune, rele și urâte:

Zeciuiala. Taxe vamale minimă pentru importurile SUA va fi de 10%.

• Pentru „actorii buni”. Taxa vamală va fi de 10%. Este așa numitul „tarif de bază”, pentru (aproape) toate importurile. Spre exemplu pentru importurile din Marea Britanie, Australia, Argentina, Brazilia, Turcia, Singapore, Emiratele Arabe Unite etc.
• Pentru „actorii răi”. Taxe vamale mai ridicate pentru actorii considerați drept „răi” de către administrația Trump. Au fost anunțate a intra în vigoare în 9 aprilie la niveluri diferite. Spre exemplu: 20% pentru importurile din Uniunea Europeană, 24% pentru cele din Japonia, 25% pentru Coreea de Sud
• Pentru „actorii urâți”. O nouă taxa vamală pentru importurile din China, de 34%. Astfel, pentru bunurile importate din China, „tariful de bază” urcă la 54%. Pentru importurile din Vietnam (46%) pentru cele din Taiwan (32%)

Recomandări

Interlopii „fioroși” din anii 90, Fane Spoitoru, Oane al lui Ciucă, sau Cezar Nichita, lăsau oamenii fără case în cazinoul de la Intercontinental

Deja a intrat în vigoare taxa vamală de 25% pentru toate automobilele importate în SUA, la un nivel peste minim și chiar peste cel general, de 20%, pentru importurile din Uniunea Europeană.

Din cifrele anunțate ca tarife, noile bariere par să fie direct legate direct de soldul balanței comerciale cu fiecare stat în parte. Spre exemplu, Vietnam, pare să fie privit ca un actor „urât”, cu o taxă vamală de 46%. La fel este și deficitul înregistrat de SUA pe comerțul cu Vietnam. Importurile și exporturile directe au fost în 2024 de 149,6 miliarde dolari. Doar că SUA au exportat de 13,1 miliarde de dolari în timp ce au importat din Vietnam de 136,6 miliarde de dolari, așa că SUA a înregistrat în 2024 un deficit comercial de 123,5 miliarde dolari, atenție, în creștere cu 18,1% față de 2023. 

Dublând ritmul de deteriorare a deficitului comercial din ultimul an, ajungi la 36% și dacă mai pui și taxa vamală minimă de 10%, „pici” pe taxa vamală anunțată pentru Vietnam, de 46%. Poate fi doar o coincidență, dar sunt convins că vor fi sau poate există deja studii care validează sau invalidează această formulă.

Că este această formulă sau nu, cert este că deficitul de balanță comercială este motivul pentru care administrația SUA impune lumii aceste tarife, la fel cum a făcut în urmă cu aproape 100 de ani.

Recomandări

Rețeaua Pravda în România. Cum modifică Rusia AI-ul și Wikipedia cu propagandă pro-Kremlin

Precedentul șoc al tarifelor: 1930, Marea Depresiune, Al Doilea Război Mondial

Precedentul șoc de asemenea magnitudine ar putea fi identificat în SUA, urmare a intrării în efect al legii Tarifelor Smoot-Hawley (1930). Legea, în vigoare patru ani, apărea în contextul în care taxele vamale erau deja ridicate pentru bunurile agricole și pentru alte produse importate, la nivelul de 20%. Și le dubla la 40%. 

Ținând cont că atunci ceea ce numim „globalizare” era doar în stadiu incipient și cu siguranță nu existau „blocuri economice”, precum Uniunea Europeană, trebuie să privim efectele în raport cu dimensiunea comerțului internațional de atunci și cu Marea Depresiune (1929-1939) care abia debutase și care foarte probabil a fost amplificată de războiul comercial: importurile și exporturile SUA-Europa s-au redus la o treime între 1929-1932, iar comerțul global a scăzut de asemenea, cu două treimi, în cei patru ani în care legea tarifelor a fost în vigoare, până când președintele Roosevelt a semnat Legea Acordurilor de Comerț Reciproc, și a redus tarifele.

Cele trei vârfuri ale comerțului internațional al SUA

Un studiu al Federal Reserve Bank din St. Louis (parte a sistemului de bancă centrală al SUA – Rezerva Federală), arată că deficitul comercial este comun în istoria SUA, și calculează că, începând cu 1970, deficitul a fost persistent și continuă și până azi. Studiul analizează legătura dintre revoluțiile industriale și efectul asupra balanței comerciale, iar graficul din studiu arată în felul următor:

Recomandări

Papa Francisc a murit. Liderul Bisericii Catolice a încetat din viață la 88 de ani

Din grafic, observăm că legea tarifelor din 1930, aplicată la un moment în care SUA avea un ușor excedent de balanță comercială (venind de la un uriaș excedent în timpul Primului Război Mondial – primul mare vârf din grafic, nu a avut efecte semnificative asupra îmbunătățirii soldului balanței comerciale, dar observând al doilea vârf (din 1947), putem ușor constata că încheierea Marii Depresiuni (1939), dar mai ales perioada celui de-Al Doilea Război Mondial (care a debutat în 1939 și s-a încheiat în septembrie 1945) au însemnat excedente comerciale semnificative pentru SUA.

Grafic, nu poate fi negată concluzia că SUA au reușit să facă cele mai mari excedente comerciale din istoria sa în timpul celor două conflagrații mondiale. 

În septembrie 1940, SUA a început să ofere substanțial echipament militar și asistență aliaților (în 1940, SUA alocau cheltuielilor pentru apărare 1,64% din PIB), chiar înainte de a intra în război în decembrie 1941 (an în care a alocat cheltuielilor militare 5,08% din PIB).

Este nesurprinzător așadar să observăm că majorarea cheltuielilor militare ale SUA, de la 1,64% din PIB în 1940 la 37,19% din PIB în 1945, în fapt, transformarea SUA în economie de război, a condus, la ceea ce tarifele din 1930 nu au putut obține și probabil nici tarifele din 2025, respectiv corectarea dezechilibrului comercial.

Asta explică vârfurile 2 și 3 ale excedentelor comerciale ale SUA. Dar mai există, deși cronologic este primul vârf, ceea ce eu numesc vârful 3 (între anii 1870 și 1880), care, la acest moment, pare să se plieze exact pe argumentele pe care Donald Trump le aduce acum, și anume: reversul globalizării, aducerea locurilor de muncă, înapoi, acasă.

Acest al treilea vârf este explicat într-un alt studiu al Rezervei Federale din Saint Louis, care, la fel ca și primul studiu citat, leagă vârfurile de sold de balanță comercială de fazele industrializării (și nu de război), în relație cu Europa.

Studiul arată că după perioada deficitelor din 1821-1840 (în care SUA au importat masiv bunuri din Europa, pentru a își declanșa propria industrializare), începând cu 1870, și-au adus locurile de muncă acasă: „până în 1870, îmbunătățirea metodelor de producție și proliferarea căilor ferate au propulsat SUA în a doua fază a industrializării, care se caracterizează prin producția de masă a bunurilor și utilajelor, urmare a investițiilor de capital. Această schimbare corespunde cu un punct de cotitură în balanța comercială a SUA – de la deficite comerciale persistente la excedente comerciale persistente”, arată studiul. „În cele din urmă SUA s-au bazat mai puțin pe importurile de produse fabricate în Europa iar exporturile sale de produse fabricate au înflorit, ceea ce a dus la excedente comerciale care au persistat până în 1970”.

Ca și concluzie, în interpretarea mea: Donald Trump a avertizat încă de la început Europa că modelul economic actual s-a epuizat. Anecdotic, așa cum s-a mai spus, Germania (și Europa) nu mai poate prospera importând gaz ieftin rusesc pentru a produce mașini pe care să le vândă în SUA, sau pentru a exporta tehnologie în China.

Avertismentele lui privind creșterea cheltuielilor de apărare ale NATO (SUA au arătat că nu mai sunt dispuse să subvenționeze securitatea economică a Uniunii Europene), care s-ar fi tradus evident în îmbunătățirea balanței comerciale a SUA (creșterea capitolului de cheltuieli militare a impulsionat întotdeauna economia SUA), au fost luate în derâdere. 

În opinia mea, scăparea de pe Signal a reprezentat încă un mesaj clar pentru „liderii care fac pe nebunii”, mesaj care a fost precedat de mesajul lui J.D. Vance privind „retragerea Europei din unele dintre cele mai fundamentale valori” de la conferința de Securitate de la München și a fost urmat de „scurgerile de la Pentagon” referitoare la China.

Iar în acest lanț, „Ziua Independenței/a eliberării SUA” – momentul anunțării unor tarife care vor da peste cap comerțul mondial, și care, pentru economii conduse de lideri care continuă să facă pe nebunii vor avea efecte mari negative, eu cred că nu ar trebui să surprindă pe nimeni.

Analiza poate continua pentru România, privind modul în care tarifele pot afecta direct și indirect (prin apartenența la lanțuri de producție al companiilor cu businessurile din SUA), privind scumpirile sau ieftinirile, privind dobânzile, privind cursul de schimb și chiar locurile de muncă. 

Dar amân un pic această analiză, pentru că tocmai am înțeles de la liderul Marcel Ciolacu, că avem în față o creștere economică de 7%, care s-a săturat să ciocănească sfios la ușa României, și că, imediat după ce România va fi admisă în clubul OECD, numai din asta, în primul an, vom avea o creștere economică de 7%. Pariul pe simpla intrare în Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare într-o lume care se îndreaptă pe lipsă de cooperare economică și dezvoltare, nu poate reprezenta decât un indiciu pentru oricine, de a încadra sau nu în categoria „face pe nebunul”, titularul de politică economică, național.

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.