ComenteazăExistă în acest moment un soi de satisfacție morbidă în mediul online românesc. „Na, au atacat! Unde sunt cei care râdeau de anunțurile americanilor?”.
Ioan Mircea Pașcu, fost ministru al apărării, a mers și mai departe. Într-o emisiune de prânz a Antenei 3 a declarat că a fost foarte bună această strategie a SUA, pentru că l-a determinat pe Putin să-și regândească planurile. Este o declarație de neînțeles, venind de la un om care, într-o anumită perioadă, s-a ocupat de apărarea militară a României. Pentru că este de neînțeles ce planuri și-a schimbat Putin. Dacă planul lui era de la bun început să atace, atunci planurile nu au fost schimbate absolut deloc. Dacă și-a schimbat planurile ca urmare a strategiei SUA, iar rezultatul schimbării de planuri este ceea ce s-a întâmplat în această noapte, atunci…
Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, a cerut SUA și UE să anunțe oficial sancțiunile pe care le pregătește pentru Rusia înaintea unei eventuale invazii: „Nu avem nevoie de sancţiunile voastre după ce are loc bombardamentul şi după ce se va trage asupra ţării noastre sau după ce nu vom mai avea graniţe sau după ce nu vom mai avea economie… De ce am avea nevoie atunci de sancţiuni?”. Presa noastră, prin G4Media, a surprins momentul.
Nu s-a întâmplat așa ceva. Mai mult, sancțiunile anunțate după deciziile luate de Rusia luni și marți nu au diferit ca duritate de cele impuse după anexarea Crimeei.
La mai bine de zece ore după ce armata rusă a intrat deja în Ucraina, SUA și NATO încă nu au anunțat noi sancțiuni. Nefiind îndeajuns de ferme și nefuncționând din 2014 încoace, n-au funcționat nici acum. Poate următoarele sancțiuni vor fi mai dure și vor avea vreun efect.
Nu există argumente care să justifice agresiunea militară a Rusiei împotriva unei țări independente, membră a ONU, recunoscută ca atare.
A semnala erorile făcute de către SUA sau UE nu înseamnă a sprijini invazia rusă, însă a o argumenta nu înseamnă nici propagandă filorusă. Tăcerea, în astfel de momente, nu poate fi o soluție.
La mijloc sunt viețile a 46 de milioane de oameni care, în această dimineață, s-au trezit singuri în fața armatei ruse. Cât de singuri pot fi 46 de milioane de oameni? Foarte singuri.
Ucraina nu are, în acest moment, nici măcar un singur aliat care să o poată ajuta militar. Nici un singur stat membru NATO, inclusiv SUA, nu poate trimite trupe în Ucraina, pentru că asta ar însemna război deschis cu Rusia. Uniunea Europeană nu poate răspunde decât economic, dar pare că ezită să o facă.
Spre deosebire de Ucraina, Rusia are aliați destul de puternici în UE: Austria, Ungaria și, pe alocuri, Germania. Un fost cancelar german, Gerhard Schroeder, ocupă de ani buni poziții bine plătite în cadrul Gazprom, iar fostul ministru de externe al Austriei, Karin Kneissl, l-a avut invitat de onoare la nunta sa pe Vladimir Putin. Un fost premier austriac a și demisionat, am aflat din corespondența Libertății de azi, de la Viena.
Cât despre Ungaria, ca să mai dăm un exemplu, pozițiile lui Victor Orban în raport cu politica Rusiei pot fi descrise oricum, numai neprietenoase sau neutre nu. De aici poate veni și indecizia aparentă a Uniunii.
Joi, la ora 14.47, ora României, Ursula von der Leyen a ieșit, la pupitrul NATO, pentru a anunța că, la un moment dat, se vor anunța niște sancțiuni foarte dure. Ar fi putut anunța că, în deplin acord cu Germania, la acea oră s-a închis deja conducta Nord Stream 1, UE refuzând să mai finanțeze economia Rusiei prin achiziția de gaz.
Dar conducta nu a fost deocamdată închisă, contoarele Gazprom continuă să se învârtă, la prețuri din ce în ce mai mari pe mai de metri cubi livrată Europei.
Sunt singuri cei 46 de milioane de ucraineni? În acest moment da, sunt al naibii de singuri.
A cere de la SUA și UE fermitate, și consistență în aceste momente nu înseamnă propagandă filorusă. Dimpotrivă, a tăcea sau a cere tăcere pentru ca nu cumva să fie subminată forța Occidentului echivalează cu o încăpățânare absurdă de a recunoaște slăbiciunea evidentă a aceluiași Occident. Nu suntem în fața unui moment de genul „lasă-i, că știu ei ce fac”. Spuneți asta celor 46 de milioane de ucraineni prinși la mijloc.
Nu, nu este vina SUA și a UE că Putin a atacat Ucraina. Este vina lui Vladimir Putin și a celor care-l înconjoară. Dar puteau SUA și UE să facă mai mult pentru a împiedica această desfășurare a lucrurilor?
Asta trebuie să aflăm, pentru a ști măcar dacă noi trebuie să ne simțim sau nu în siguranță. Și nu vom afla tăcând sau refuzând să punem întrebări din teama de a nu fi considerați filoruși. Asta e diferența între lumea noastră și cea pe care o visează Țarul.