2 comentariiA trecut aproape neobservată (preluată, pe ici, pe colo) știrea potrivit căreia un polițist judiciar ar fi solicitat 300.000 de euro mită pentru a-i scăpa basma curată pe niște afaceriști acuzați de evaziune fiscală și delapidare. Doar Europa liberă (din ce am găsit pe internet) și România Curată au arătat că faptele de evaziune fiscală și delapidare au la bază o amplă anchetă legată de tăierile ilegale de păduri.
Polițist arestat de DNA în ziua publicării investigației jurnalistice
Și doar jurnalistul Andrei Ciurcanu, pe blogul personal, și eu, într-o semnalare pe care am făcut-o la România Curată, am arătat că acest caz are legătură cu amplele investigații publicate, pe 1 martie 2023, de ziarul german Der Spiegel și de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ). E vorba despre modul în care lemnul tăiat ilegal la nivel global este albit cu acte și certificări fără acoperire reală, inclusiv în România. La noi au fost vizate marile companii austriece de procesare a lemnului: Egger și HS Timber Group (noua denumire a Holzindustrie Schweighofer).
Polițistul judiciar a fost reținut de procurorii DNA în aceeași zi în care au fost publicate și investigațiile jurnalistice de către Der Spiegel și ICIJ.
Ce ne-am obligat să facem prin PNRR
Revin asupra acestui caz pentru că este ilustrativ în contextul în care, până pe 30 iunie 2023, trebuie adoptat un Nou Cod Silvic (NCS).
Elaborarea Codului Silvic este obligație, jalon în PNRR.
Pentru elaborarea studiilor de fundamentare a modificărilor la Codul Silvic a fost desemnat, de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin licitație, un consorțiu, singurul, de altfel, care s-a prezentat la licitația Ministerului. Acest consorțiu e format din
- Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov
- Facultatea de Silvicultură Suceava
- Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”
Valoarea contractului este de aproape 1,7 milioane de lei. A fost lansat luni, 12 martie, iar termenul de finalizare este 31 mai.
Pentru că termenul (jalonul) din PNRR este strâns, cel mai probabil NCS va fi adoptat în procedură de urgență în Parlament sau chiar prin ordonanță de urgență. Implicit, cu o dezbatere parlamentară minimă ori chiar deloc.
Tot procesul legislativ are loc pe fundalul expunerii unor multiple nereguli. Nu doar anchetele Der Spiegel și ICIJ, ci și dosarul șpăgarului care cerea mită de 300.000 de euro pentru a acoperi infracțiunile în lanț pornite de la tăierile ilegale de păduri. Plus o nouă ediție a emisiunii „România, te iubesc!”, de la ProTV, în care Alex Dima a arătat cât de puțini sunt cei care ajung să răspundă până la urmă, penal, pentru distrugerea pădurilor. Depinde din ce perspectivă este privită această suprapunere. Poate fi de bine, pentru că suntem și mai mult conștienți de problemă, poate fi de rău, dacă unii se simt amenințați și intervin în procesul legislativ.
Dar despre ce anume e vorba în aceste cazuri?
Cazul 1: 50% din lemnul comercializat la noi provine din surse ilegale
De la jumătatea anului 2022, 140 de jurnaliști din 27 de țări au evaluat sute de documente, au reconstruit lanțurile de aprovizionare și au vorbit cu persoane din interiorul industriei lemnului.
Citând Interpol, ei arată că aproximativ 30% din lemnul comercializat la nivel global provine din surse ilegale. Capitol la care România e „campioană mondială”, cu un procent de aproximativ 50%.
Cu toate acestea, lemnul și produsele de lemn provenit din tăieri ilegale circulă și ajung la beneficiarii finali cu certificate de sustenabilitate, care, teoretic, ar trebui să dovedească (certifice) atât că exploatările au fost legale, cât și că nu produc daune de mediu majore (prin modul de exploatare și distrugerea de arii naturale protejate, cu valoare ridicată).
În România, jurnaliștii de la Der Speigel au ajuns în comuna Bogdănești, din județul Suceava, toamna trecută, la o firmă locală, Saniral, care a fost furnizor și pentru Egger. Jurnaliștii susțin că firma austriacă nu are acoperire când pretinde că lemnul pe care îl prelucrează ar proveni din surse legale și sustenabile (investigația merge pe urmele distrugerii unui sit Natura 2000).
O situație similară a fost remarcată și la surata austriacă HS Timber (noua denumire a Holzindustrie Schweighofer).
Cazul 2: un polițist reținut de DNA
Un polițist judiciar, Mihai-Cătălin Bîzăran, a fost reținut de DNA pentru că ar fi solicitat suma de 300.000 de euro (200.000 de euro pentru el, respectiv 100.000 de euro pentru un intermediar).
Potrivit Europa liberă, surse judiciare au declarat că omul de afaceri căruia i s-ar fi cerut banii este Ionuț Ursu, care este și el, la rândul lui, inculpat în dosar, iar firma cercetată este Saniral SRL, ce are ca obiect de activitate tăierea și rindeluirea lemnului. Aceeași firmă care apare și în investigația Der Spiegel și aceeași firmă care a fost amendată, alături de firma fratelui săi, Nico Paul SRL, și de Forestar SA, în 2019, de Consiliul Concurenței, pentru trucarea unei licitații derulate de Romsilva prin Direcția Silvică Neamț cu suma totală de aproape jumătate de milion de euro.
Cazul 3: Pădurile dispar, infractorii rămân
În „România, te iubesc!”, de la ProTV, Alex Dima a abordat tema tăierilor ilegale de păduri din țara noastră, urmărind modul în care scapă infractorii. „Anul trecut, 8051 de dosare penale au fost cercetate și finalizate în domeniul silvic, din care 355 au ajuns în instanță, adică doar 4,4%. Restul s-au închis. În 2022, doar 30 de infractori au fost condamnați. Asta înseamnă 0,37 la sută din totalul dosarelor penale. Pădurile au dispărut, infractorii au scăpat”, este principala concluzie a emisiunii.
Sume uriașe rezultate din tăieri ilegale
Am fi naivi să ne închipuim că polițistul judiciar reținut de procurorii DNA ar fi un caz singular și că ar fi solicitat șpagă de sute de mii de euro fără să existe antecedente pe care să se bazeze tupeul lui. Raportul de țară al Comisiei Europene (CE) pentru România, pe anul 2020, evaluează pierderile economice cauzate de tăierile ilegale de păduri la aproximativ 6 miliarde de euro anual.
Evident că o mare parte a acestor sume sunt bani la negru care alimentează rețelele de tip mafiot de la toate nivelurile, de la silvicul din pădure la polițiști, procurori și campanii electorale.
Ancheta pe firul căreia au mers jurnaliștii este doar una dintre multele care arată complexitatea faptelor legate de tăierile ilegale din România.
Care e cea mai mare condamnare recentă pentru tăiere ilegală de păduri?
Problemele țin, deopotrivă, de legiferare, respectiv de aplicarea legilor. Dacă ne referim doar la tăieri ilegale, observăm că pedeapsa penală principală (de la amendă penală, respectiv 6 luni de închisoare, până la 7 ani de închisoare, prevăzută în Codul Silvic) e mai mică decât cea pentru evaziunea fiscală (de la 2 la 8 ani închisoare, Legea 241/2005).
Dar, în cazul unui concurs de infracțiuni având la bază aceeași faptă, tăierea ilegală e infracțiunea principală, iar evaziunea fiscală e o infracțiune subsecventă.
Iar dacă ne raportăm la prima comercializare a lemnului tăiat ilegal, prejudiciul financiar cauzat prin evaziunea fiscală e mai mic, fiind doar un procent din valoarea lemnului (impozitul/ TVA datorat). Asta fără a mai aduce în discuție daunele de mediu (al căror cuantum real e aproape imposibil de cuantificat real).
Semnificativ e faptul că cea mai mare condamnare definitivă recentă pornind de la tăieri ilegale masive de păduri (a lui Ion Andrei, zis „Brânză”, șeful Clanului Brânză) de 10 ani, în Dosarul Cheresteaua 1, a fost pentru evaziune fiscală, pentru că de acuzațiile legate de tăieri ilegale a scăpat din cauza prescrierii faptelor.
Mai mult, trucarea licitațiilor ori cartelizarea pieței lemnului se rezumă la amenzi.
Încadrarea, în 2020, ca infracțiune a transportului ilegal de material lemnos în volum mai mare de 10 metri cubi, dublată de confiscarea vehiculelor și utilajelor, a reușit doar parțial să diminueze tupeul rețelelor mafiei lemnului.
Aceștia s-au adaptat în viteză, reducând transportul ilegal sub 10 mc (fie într-un singur transport, fie în transporturi mai mari, gen 10 mc cu acte, respectiv 9,9 mc fără acte), amenzile contravenționale fiind, pur și simplu, derizorii.
Așadar, Noul Cod Silvic, la care a început lucrul, oficial, luni, 12 martie, merită să ia în calcul creșterea regimului sancționator, în special a celui de natură penală, începând cu creșterea nivelului pedepselor și continuând cu încadrarea ca infracțiuni a unor fapte sancționate acum doar cu amendă.
Practic, nu există tăiere ilegală fără evaziune fiscală (cel puțin la prima punere pe piață a lemnului tăiat ilegal, dacă nu pe tot lanțul ulterior).
Când vorbim de rețele de trucat licitații, certificări false ori cartelizare a pieței lemnului, efectele duc la spălarea unor tăieri ilegale de milioane, zeci și sute de milioane de euro. Ei bine, acum, aceste practici cu asemenea efecte pot fi sancționate cel mult cu amendă de către Consiliul Concurenței.
Preocupați de negarea tăierilor ilegale, nu de stoparea lor
Dacă vă întrebați cum e posibil ca uriașele prejudicii cauzate de tăierile ilegale de lemn să fie atât de ușor sancționate, răspunsul e destul de simplu și se cheamă lobby și co-interesare politică. Am mai scris despre asta, au făcut-o și alți jurnaliști de investigație (vezi aici, aici, aici).
Principala „poveste” a lobby-știlor e, pur și simplu, negarea amplorii tăierilor ilegale de păduri.
Responsabilii politici, de la parlamentari la miniștri de resort, susțin și ei negarea amplorii tăierilor ilegale. Unii sunt, la rândul lor, prinși în rețeaua „beneficiilor” de pe urma tăierilor ilegale (a se vedea doar dezvăluirile făcute, inclusiv în fața procurorilor, ale fostului pădurar Voicu Tomoș, despre cotizațiile din timpul campaniile electorale pentru toate partidele, ori cele făcute de directorul Direcției Silvice Mureș, Ilie Covrig).
Sau, pur și simplu, nu vor să recunoască faptul că sunt incompetenți în rezolvarea problemei.
Iar de fentat își închipuie că pot fenta nu doar opinia publică autohtonă, cât și Comisia Europeană, în încercarea de a scoate România din infringementul legat de tăierile ilegale, la care se adaugă, acum, și jalonul din PNRR.
Un lobby mai scump ca viața
Eforturile de negare vizează, în primul rând, cifra avansată de Inventarul Forestier Național (IFN), de aproximativ 20 de milioane de metri cubi de lemn care „se evaporă”, anual, din pădurile țării noastre fără acte.
Comparativ, volumul de lemn tăiat cu acte este de 18-19 milioane de metri cubi anual.
Într-o primă fază, oficialii au încercat să ascundă și să mușamalizeze rezultatele IFN și, ulterior, după ce au fost dezvăluite de presă (într-o anchetă RISE Project), să le găsească justificări potrivit cărora cifra în discuție n-ar reprezenta tăieri ilegale.
Fostul ministru al apelor și pădurilor, Ioan Deneș, a ajuns chiar să fie cercetat penal pentru încercarea de a ascunde/mușamaliza raportul IFN și doar o chestiune procedurală l-a scăpat de trimiterea în judecată.
E de înțeles de ce rezultatele studiului IFN sunt cele pe care se concentrează lobby-ul industriei – pentru că provin dintr-o cercetare de specialitate, finanțată public. Dar nu este singura dovadă legată de amploarea tăierilor ilegale.
Câte gospodării folosesc lemn pentru sobă?
Recensământul de anul trecut a oferit tot felul de informații (mai mult sau mai puțin credibile), dar nu și-a propus să afle una esențială: câte gospodării utilizează lemnul de foc? În 2009 erau 3,5 milioane de gospodării, iar la o medie de 5-6 mc/an/gospodărie, în funcție de cât de „grea” e iarna, doar necesarul de lemn de foc era în jur de 18-19 milioane mc/anual, cât se tăia și se taie oficial în total.
E total improbabil ca necesarul de lemn de foc să fi scăzut între timp la doar 6 milioane de mc/anual, cât se pretinde oficial.
Un alt studiu ne spune că amprenta de carbon a lemnului ars în România (atât cel din gospodării, cât și cel ars industrial, ca biomasă, pentru producerea de energie) depășește volumul de 22 milioane mc/anual. Deja mai mult decât se taie, oficial, anual, fără a lua în considerare lemnul procesat industrial.
Nu în ultimul rând, capacitatea firmelor de exploatare a lemnului atestate în România se apropie de 40 de milioane de mc/anual. Economia de piață ne spune că e absolut improbabil să existe o asemenea capacitate de exploatare (care presupune investiții în utilaje de sute de mii de euro/utilaj – TAF-uri, tocătoare, TIR-uri etc.) dacă nu ar exista și o cerere.
Ce mai e de discutat
Cele de mai sus sunt o analiză de parcurs, într-un moment în care a început munca pentru a veni cu propuneri de modificare a Codului Silvic. Propuneri care, după elaborarea lor, ar urma să fie adoptate în mare viteză pentru a respecta jalonul din PNRR.
Problema tăierii ilegale și sancționarea lor este doar una dintre cele care ar urma să fie abordate. Pentru că o reformă reală a Codului Silvic mai are de atins alte subiecte „fierbinți”, precum:
– separarea activității de administrare a pădurilor de activitatea de exploatare a lemnului (care a generat una dintre marile manipulări din ultimele luni, potrivit căreia pădurile vor ajunge să fie tăiate de „străini”, când firmele de exploatare sunt într-o proporție covârșitoare autohtone – companiile precum Schweighofer ori Egger ocupându-se apoi de albirea/ „certificarea” provenienței);
– trecerea de la valorificarea (vânzarea) lemnului pe picior la lemn fasonat (în legătură directă cu separarea activității de administrare a pădurii de cea de tăiere a lemnului);
– protecția reală și totală a pădurilor cu valoare conservativă mare (inclusiv interzicerea tăierilor din parcurile naționale);
– accesul în pădure;
– modificări punctuale (cum ar fi reducerea volumului de la care lemnul transportat fără acte este infracțiune, dublată de confiscarea vehiculului utilizat, de la 10 mc la cel puțin 5 mc).
Tocmai pentru că situația ne afectează la un nivel social mai mare, care depășește actorii principali, voi reveni.