ComenteazăDupă 89, politicile publice ale statului român au tratat sărăcia ca o problemă individuală – dacă ești sărac, este numai și numai responsabilitatea ta. Descurcă-te. Nu contează că în Constituție scrie altceva, că România e un stat social.
Biologie, în loc de societate
În practică, România post-decembristă a fost o junglă, în care fiecare a fost pe cont propriu. Darwinism primar, în loc de comunitate. Biologie, nu stat de drept, nu societate.
Individualismul feroce a fost ridicat la rang de normă socială dominantă, iar statul român i-a premiat și i-a considerat ca fiind cetățeni cu drepturi depline doar pe cei care reușeau să supraviețuiască cu oarece succes în această junglă.
În mod sistematic, statul român i-a penalizat prin politicile sale pe cei săraci, pe perdanții jocului social.
De ce avem adrese cu 100 de oameni înregistrați acolo
Ca să obții un buletin de identitate în România, trebuie să faci dovada domiciliului – dovadă care se face fie printr-un act de proprietate, un contract de chirie sau o declarație de primire în spațiu de către o persoană care are, la rându-i, drepturi de proprietate etc., etc.
Simplificat, se poate afirma că statul român îți acordă buletinul de identitate doar dacă ești proprietar. Sau dacă îți permiți să plătești o chirie și proprietarul are bunăvoința de a înregistra contractul la Fisc. Sau dacă poți plăti pe cineva care să te ia fictiv în spațiu contra cost.
Aceste prevederi dau naștere la situații ridicole, în care avem cât 100 de persoane cu domiciliul la aceeași adresă, fiind luați scriptic în spațiu de un proprietar pentru că, nu-i așa, într-o lume în care fiecare trebuie să se descurce unii au întrevăzut imediat o sursă de venit în prevederile aberante ale statului român.
Posesia unui buletin de identitate vine la pachet cu o serie de drepturi, pe care altfel nu le poți accesa, de la dreptul de vot până la dreptul la diverse ajutoare sociale. Cine nu are carte de identitate este automat exclus din sfera de aplicabilitate a acestor drepturi. Cine nu e proprietar e cetățean doar în teorie. Cine nu are un contract de închiriere e cetățean doar în teorie.
Cine nu are un prieten sau o rudă care să fie proprietar și să îl ia în spațiu e cetățean doar în teorie. Cine nu are un titlu de proprietate e o fantomă. Un nimeni fără nici un drept.
Care e numărul real al oamenilor fără acte?
Conform Ministerului Fondurilor Europene, în România existau în jur de 160.000 de persoane fără acte de identitate în 2016. Daniel Vasile, deputat, arăta în 2017 că avem, de fapt, 550.000 de persoane fără acte de identitate.
În aceeași logică de funcționare profund individualistă se încadrează și politicile de locuire – sau mai bine zis lipsa unor politici de locuire, care în combinație cu politica păguboasă a retrocedărilor au aruncat în stradă zeci de oameni. Stocul de locuințe sociale deținute de autoritățile locale reprezintă doar 0,4 % din stocul total de locuințe, unul din cele mai mici procente din UE.
Această logică de funcționare, care îi penaliza pe toți cei care nu reușeau să supraviețuiască în jungla post-comunistă privându-i de drepturile fundamentale, a funcționat în vremuri „normale” – lucrurile mergeau înainte și faptul că undeva, la marginea societății, unii oameni nu aveau acte și deci drepturi nu ne tulbura în nici un fel.
Pandemia ne arată cât de mult depindem, în mod real, de ceilalți
Doar că o societate construită strâmb și pe principii greșite îi dezvăluie vulnerabilitățile pe vremuri de criză. Și criza a venit, iată, sub forma unei pandemii.
Criza a venit și a zdruncinat filosofia individualistă care a reprezentat crezul social al ultimelor trei decenii – dintr-o dată, descoperim că bunăstarea noastră nu depinde doar de noi.
Că răul celuilalt ne poate face rău nouă. Că nu există citadele pe care să le construim de unii singuri și în spatele cărora să ne refugiem în siguranță.
Atunci când un om sărac sau un cetățean fără drepturi și fără acte se îmbolnăvește nu e doar problema lui și boala sa poate deveni o problemă de sănătate publică.
OMS zice ceva, noi trăim altfel
Nu mai putem să îl ignorăm pe cel de lângă noi fără a ne pune pe noi înșine în pericol. Suntem ca un stup de albine, în care trebuie să conlucrăm spre binele propriu și al tuturor.
Doar că nu poți transforma peste noapte într-un stup de albine ceea ce a fost timp de trei decenii o junglă. Azi, statul român nu are nici o strategie de soluționare a problemei vaccinării persoanelor fără acte de identitate și a persoanelor fără adăpost, în ciuda faptului că toate categoriile dezavantajate socio-economic sunt considerate grup de risc și trebuie incluse de urgență în campaniile de vaccinare, conform OMS.
Azi, statul român nu are nici o strategie nu pentru că a uitat acum de cei săraci, ci pentru că în mod sistematic i-a penalizat pe aceștia și i-a exclus din politicile publice, lăsându-i să se descurce.
Cum poți rezolva peste noapte o problemă veche de 30 de ani e o provocare căreia guvernul actual va trebui să îi răspundă de urgență. Dacă nu o va face, perpetuarea vechii filozofii sociale individualiste ne va costa pe toți, nu doar pe grupurile vulnerabile care nu vor fi incluse în campania de vaccinare.