Stihia

Şi vă ajută?, întreb.

Ne-ajută, ne-ajută! Vin preşedinţi mari de la Capitală, unu pleacă, altu vine! Unu vine, altu pleacă… Ne pupă şi ne dă la televizor.

Şi…?

Şi p-ormă vin şi camioanele cu ajutoare. Aspecte. Mălai, zahăr, făină, zahăr, apă. Bune toate, zice, bune şi când aduc decât crêpes suzette flambées au beurre dorange.  

(Mă întreb cu îngrijorare dacă n-o fi intrat la apă şi eşarfa cu tricolor a primarului).

Bătrâna vorbeşte ca scafandrii fără mască de oxigen. Bolboroseşte. Tot necăjiţii se într-ajutorează mai bine între ei, zice. Da nu prea mai suntem…

Gândeşte zen bătrâna! Se îndoieşte că există. Dacă, din greşeală, are dreptate şi nici satul ei, Stihia de Sus, nu mai există? Punem răul în faţă – dacă o fi existat vreodată.

Atunci precis că puhoaiele şi ei, per total, sunt doar în visul domnişoarei învăţătoare (femeie trecută în grabă de a doua şi a treia tinereţe), care la ora asta doarme prin vreun pod visând prima zi de şcoală. Copii nu s-au mai văzut prin Stihia, de când au plecat să-şi caute părinţii prin tarlalele din Alicante.  

Bătrâna se uită peste mine, dar fără curiozitate. O bandită de bătrână pe care am văzut-o la toate inundaţiile. Parc-ar lua-o apa şi-ar purta-o din viitură în viitură. Sub toate ruperile de nori, prin toate mâlurile, în ţiuielile lui RO-ACCEPT (RO-ALLERT o fi la ăia care dau mesajele).

Recomandări

Prezidențialele din noiembrie, la un pas să bată recordul de candidați. În 1996, au fost 16 persoane înscrise în cursa electorală ANALIZĂ

Chiar aşa, ce-ar fi să schimbăm numele ţării? Poate ni se schimbă norocul? Să nu-i mai spunem RO-MÂNIA, că n-are nici un rost. Să-i zicem, mai simplu, mai cuminte, RO-ACCEPT.  

Plânge. Asta-i mai lipseşte, să se înece acum în propriile lacrimi, când s-a oprit ploaia. Ce i-o fi lipsind? Are ce n-are nici Preşedintele: dreptul de a alege şi de a fi aleasă 

… O iau prin nămol spre centru. În faţa cârciumii – obişnuiţii localului, câţiva agnostici loviţi în aripă, aşteaptă voluntarii. Se-aude că autorităţile o să scoată şi armata. Unul încearcă să-şi facă selfie şi nu se nimereşte. Zici că i s-a luat chipul ca vopseaua de pe gard şi curge la vale.

Sătenii din Stihia vor dispărea la următoarea ploaie. În locul lor se va amenaja un teren de golf, ca să avem cu toţii unde să jucăm.

Urmărește-ne pe Google News