Strategia de rumeguș a „lumii ruse”. Câteva observații pe marginea viziunii geopolitice promovate la Kremlin

La 9 august 2024, el a publicat un nou articol „programatic”, plin de idei răsuflate. Textul reia conceptul necesarei „decuplări” a statelor nonoccidentale care, pe urmele Coreei de Nord, ar urma să trăiască nu doar fără Vest și împotriva lui, dar și prin mijloace economice, tehnologice, politice și spirituale complet autarhice. 

Dughin consideră implicit că tot ce a creat Occidentul și e de mult preluat în sfera nonoccidentală (de la calea ferată, automobil, telefonie și televiziune, până la energia atomică, știința spațială, revoluția digitală și inteligența artificială) nu mai intră la socoteală în bătălia decisivă dintre Vest și „restul” lumii. Pentru el, contează doar „spiritualitatea”, bazată pe o societate închisă, autosuficientă și cu adevărat „virtuoasă”, care scapă de toate influențele culturale nefaste ale „Occidentului colectiv”. 

În această logică utopică, neparticiparea sportivilor ruși la Jocurile Olimpice de la Paris (o apoteoză a decadenței) a fost, bunăoară, o mană cerească, pentru că a ferit Rusia de o nouă umilință… Spre deosebire de China, anexată prin interdependența ei față de economia americană, Rusia e liderul natural și indispensabil al procesului istoric menit să îngroape „globalizarea”, așa cum Putin e omul providențial chemat să elibereze popoarele subjugate de neocolonialismul „trilateralei de la Davos”. 

Recomandări

Adolescentă de 15 ani, violată de o familie din Otopeni, care a luat-o din staţia de autobuz. Cei doi inculpaţi, soţ şi soţie, sunt judecaţi în libertate

Dughin recunoaște că – de la dinastia Romanovilor până la Lenin – Rusia a urmărit modelul de civilizație euro-american, căutând să-l egaleze și să-l depășească prin formule bazate pe reforme socioeconomice și mai apoi pe revoluția bolșevică. Numai pe vremea lui Stalin a fost Rusia capabilă să ființeze ca stat cu adevărat autonom: se înțelege că, dacă vrea să-și recapete deplina suveranitate, societatea rusă trebuie să-l ajute pe Putin să reia, pe toate planurile, politica stalinistă. Așa cum are obligația de a reveni la gândirea grupării slavofile, din secolul al XIX-lea: numai ea a negat, în premieră, universalitatea normelor și a valorilor occidentale, deci numai ea poate decontamina „lumea rusă”, oferindu-i premisele unei renașteri. 

Odată dezbrăcată de retorica rusismului „mesianic”, viziunea lui Dughin despre lumea „multipolară” e cât se poate de simplă: în afara UE și NATO, au dreptul să existe și să-și manifeste influența… globală toate regimurile autoritare, pentru care „drepturile omului” reprezintă doar un pretext al dominației euro-americane. A strivi masele sub dictaturi impenetrabile reprezintă, după Dughin, metoda optimă pentru „decolonizarea mentală” a foștilor supuși occidentali. 

Recomandări

Primul mare eșec al lui Ciolacu în politica externă: comisar pentru muncă. Cum a ajuns România de la portofolii grele la o funcție simbolică

Printr-o tumbă sofistică, Dughin afirmă că Europa și America sunt, de asemenea, dornice să se „decupleze” de restul lumii și gata să se transforme în citadele xenofobe, cu granițe închise. Bietul om nu realizează că, făcând din Occident un aliat al „decuplării” Rusiei, continuă să lege Moscova de Washington! Ai nevoie de un cuplu, ca să pronunți un divorț… 

Ce nu pricepe Dughin e că actorii autoritari ai deglobalizării sunt uniți exclusiv prin ethosul lor antioccidental: în afara acestui obiectiv comun, totul îi desparte și va sfârși prin a-i opune într-o competiție nemiloasă și fără reguli. Dacă Rusia – care nu-și poate proteja frontierele în toiul „operațiunii speciale” contra Ucrainei – pierde actualul război, următorul ei conflict, pe termen mediu, va fi chiar unul cu „aliatul” chinez, care nu are de ce să nu-și recupereze, de îndată ce se va ivi ocazia, milionul de kilometri pătrați cedați Rusiei țariste în urma așa-numitelor „tratate inegale” (1858). 

Chiar dacă ignorăm cifrele decalajului obiectiv, pe toate planurile, dintre BRICS și blocul occidental (care include și state dezvoltate din Asia-Pacific), fanteziile dughiniste n-au alt temei decât panica obscură generată de slăbiciunea structurală a Federației Ruse, care-și pierde coeziunea „imperială” cu fiecare nou eșec militar (de la cel din Afganistan, în anii 80, până la cel care se prefigurează acum), tot așa cum cântecul de lebădă al imperiului țarist s-a auzit pe fondul pierderii războiului ruso-japonez. 

Recomandări

Cum arată trenul-spital secret folosit pentru evacuarea soldaţilor răniţi în Ucraina | VIDEO

Singura veste cu adevărat bună pentru Rusia și națiunea ei aflată într-un dramatic declin demografic ar fi dispariția (naturală sau „asistată”) a lui Vladimir Putin, cel care – incapabil să-și modernizeze țara pe temeiul libertății și al economiei de piață – a înglodat-o într-o aventură militară iresponsabilă, plătită cu un preț uriaș, care va apăsa pe umerii următoarelor două generații. Din această perspectivă, serenada geopolitică a lui Dughin va figura ca simplă notă de subsol în cronica posibilei reveniri a Rusiei în lumea civilizată. 

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News