Și pentru că industria locală de apărare avea nevoie de propria cărticică de basme, i s-a făcut. Cele 59 de pagini nu au primit încă binecuvântarea guvernului. Se pare că basmul nu l-a convins cu totul pe Marcel Ciolacu, ocupat acum să spună povești cu aromă ceva mai vandabilă.
Cuvintele-motor din scrierea sus-menționată sunt „transformare” și „revitalizare”. Aidoma trăsuricii din dovleac a fraților Grimm, care zboară spre un bal cu ora de închidere 0:00. Să nu fi fost lângă noi un război care se întinde, mai nimic nu ar fi tulburat decorul de film gotic categoria B a acestei industrii (aproape total de stat). „Revitalizată” ades cu stipendii din buzunarul de rezervă al guvernului. Merge și așa.
Cum strategia (să-i spunem SpINA) trebuie nu doar să aibă un iz contemporan, ci să fie un salt de mare amplitudine în viitor, unul din cuvintele-vedetă ale autorilor este „cluster”. Nici nu știți câte se pot rezolva cu un cluster. Care face concurență hub-ului, pentru aurul la noi termeni comuni.
De exemplu, vom dezvolta Clusterul Naval Militar Dunărea de Jos (Brăila-Galați-Tulcea) și Clusterul Naval Militar Marea Neagră (Constanța -Mangalia). Care ce vor face? Vor stimula dezvoltarea unei „piețe regionale, inclusiv prin crearea unor parteneriate industriale navale militare cu statele din regiune”. Obsesia de vedetă regională nu adoarme niciodată.
E drept, se vorbește aplicat și despre faptul că „șantierele navale din România trebuie să devină principalul furnizor pentru construcția și dotarea de platforme navale noi, precum și pentru mentenanță pentru navele Forțelor Navale Române”. Nu era musai să le dea voie o strategie. Și acum construim nave de luptă. Pentru alte marine militare.
SpINA are pe alocuri și sincerități înduioșătoare. La un moment dat, se constată „inexistența unor proceduri specifice de licitație a sistemelor de comunicații și informatică sau a unor componente specifice, care să permită și să stimuleze și accesul operatorilor naționali la astfel de licitații”. Care trebuie însoțite de un obiectiv de respirație adâncă: „Implementarea de sisteme avansate de comunicații și informatică”.
Pe alocuri, autorii par să fi avut revelații. Sau mirări copilărești. „Munițiile de tip loitering (muniție cu capacități de survolare) au apărut ca o nouă categorie inovatoare de arme. Astfel de arme au modelat conflictul armat și oferă un impact precis la o scară cu mult peste dimensiunea lor fizică. Drept urmare, forțele armate din întreaga lume sunt interesate de această categorie de arme de apărare, deoarece își dau seama de capabilitățile unice furnizate de aceste arme”.
În fine, SpINA este făcută să justifice alocările viitoare de bani. De bani, nu glumă și precizat clar la companiile de stat. Ba pentru investiții, ba pentru atingerea unei anume cifre de afaceri. Sute de milioane, miliarde, zeci de miliarde (de lei).
Nu în cele din urmă, Strategia pentru industria națională de apărare este făcută ca să se schimbe. Adică „va fi supusă” de „organul specializat” la fiecare doi ani unei „analize, revizuiri, completări, îmbunătățiri”.
Până la prima sa trimitere la Spa-ul conceptual, a apărut și un fel de banc: „De căte ori apare AI (n.n- Artificial Intelligence) în strategie? De multe ori: mi-au dat, MAI, mai ales….”
Foto: Profimedia