Din Wye, SUA, până în Nucșoara, România. Oamenii pe care nu-i observăm și care ne fac mai buni

E iunie 2008. Mă aflu într-unul dintre cele mai minunate locuri pe care le știu, America extrem de bogată și elegantă din Wye. E o zi frumoasă tare, tocmai am ascultat o conversație absolut senzațională a unor oameni foarte deștepți despre liberalismul lui Paine. Contribuția mea la conversație a fost să casc gura.

Kaycee zice că ar vrea să cânte „Amazing Grace“, dacă nu ne supără asta. Un cântec religios. Mă pregătesc să zic ceva sarcastic, dar restul sunt oameni sănătoși la cap și o roagă să cânte. Fata e imaginea perfectă de hipsteriță cu funii prin păr și țoale fistichii. E drept că a terminat Harvard ca șefă de promoție și că face niște chestii incredibile în unele dintre cele mai sărace locuri din New Orleans, dar tot simt că o să mă stric de râs.

Și brusc simt că mă frâng. Kaycee are o voce absolut senzațională. Îmi vine să plâng. Garry e un american tipic care pare absolut inofensiv și mediocru dacă nu deschide gura. E genial și cult. Un fel de domnul Pleșu schilod. Începe și el să cânte. Vocile se îmbină într-un fel care mă rupe rău, rău.

Mi se pare că Dumnezeu a dat un „mucles” general și nu mai există nimic în afară de oamenii ăștia doi, care cântă inimaginabil. Își dau și ei seama că e o chestie tare stranie și cumva devin tare absorbiți unul în celălalt. Închid amândoi ochii și se lasă purtați de muzică.  Îi închid și eu. Vreau să nu se mai termine.

Recomandări

Gabriel Resources a primit încă o sentință defavorabilă în România. Ce se întâmplă cu acțiunile sub sechestru ale companiei canadiene

Când se opresc, plângem tăcut cam toți. Ei sunt în altă lume. Respiră greu. Respirăm greu.

Nucșoara și copiii cu ochi mari

Ieri am fost la Nucșoara. O comună de munte, cu oameni harnici care se bat cu sărăcia. Copiii sunt tare frumușei. Sunt agitat, căci am de setat 30 de computere. Mașini care vor face, sper, diferența între analfabetism funcțional și normalitate. Durează mult mai mult decât m-am așteptat setarea fiecărui computer și este deja o zi lungă. Nu există nicio șansă să terminăm până pe la 20.00.

Drumurile sunt înguste și neasfaltate și îmi cam rup mașina cea procopsită, plină ochi de echipamente. Tocmai am fost la o casă unde pe o roabă în curte zăcea un porc tăiat. M-am certat un pic cu un localnic cam agresiv și acum car un computer la o casă mică pe un deal.

Casa e foarte curată. O mamă tânără și doi copii. Fetița s-a îmbrăcat frumos, că „vine domnul cu calculatorul”.  Mama încearcă să fie ospitalieră, dar nu am timp, așa că mă apuc de treabă fără introducere. Am un conflict de rețea de rezolvat. Îl fac. Îi explic puștoaicei cum și ce poate face cu programele instalate. Îmi dau seama că nu a mai avut un computer. Îi arăt un joc de matematică.

Recomandări

Două ținte de mici dimensiuni, identificate în spațiul aerian de la Marea Neagră. Suspiciuni de război electronic împotriva României

Și brusc văd camera aia curată, dar foarte săracă. Fetița îmbrăcată atent, cu ochii mari, și extrem de fericită că are un computer. Fratele mai mic, și el cu ochii foarte mari, și femeia zâmbind larg. Și se face liniște în cap. Și văd locul ăla incredibil de frumos cu munții pe care bate soarele aproape de apus. Sunt obosit frânt. Aud în cap vocea lu Kaycee. Ies afară, că îmi dau lacrimile.

Mă bucur că nu e nimeni în jur să mă vadă.

Lucian iese din altă curte cu un zâmbet larg. A instalat o grămadă de computere și el. E obosit. Vine și Bogdan. E o lumină bună, râul e aproape și limpede, și locul e foarte, foarte verde. Nucșoara e frumoasă. Am venit aici pentru că oamenii de la Conservation Carpathia au hotărât că e nevoie nu numai de păduri sănătoase, ci și de comunități puternice.

Sunt mulți copii care nu au nici computer, nici internet și care tare ar vrea să poată să facă lecții. Am venit aici cu așteptările tipice de București, unde făcutul de bine e pedepsit cu asprime de primari mârlani, cum este cel de la sectorul 5. Cei de la primărie sunt, însă, tare de ajutor și directorul muncește cot la cot cu noi toată ziua.

Recomandări

Prea bătrân pentru a-ți găsi un prieten în hipermarket

Oamenii pe care nu-i observăm, dar care fac locul din jurul nostru mai bun

Sunt mulți oameni faini care fac țara asta un loc frumos. Din păcate, ei nu sunt mai deloc vizibili. Bunătatea, bunul-simț, decența, respectul sunt lucruri plictisitoare, mai ales pentru cei care nu le au deloc. Aceștia din urmă, însă, domină spațiul public.

Am plecat spre Nucșoara la 6.45. Am ajuns înapoi pe la 23.00. O echipă întreagă a muncit voluntar să ajute câteva zeci de copii din comuna de lângă Moldoveanu, care acum au computere. Va fi nevoie de alte câteva zeci care să aibă răbdare să facă teme cu ei online.

Suntem un grup de voluntari care crește încet, dar bine. Dacă vreți să ajutați, e mare nevoie. Ne găsiți pe grupul Casa Bună sau la Conservation Carpathia.

Urmărește-ne pe Google News