Suntem la un bobârnac de turbulențe financiare foarte mari. Cum se traduce revizuirea la negativă a perspectivei ratingului României

Sau, oricât de binevoitori am fi noi, agențiile de rating, dacă nu ne atenționăm investitorii, devenim părtași. Eu prefer ultimele două caracterizări, atunci când analizez scăderea perspectivei recomandării pentru investiții de la „stabil” la „negativ”, decisă de Fitch, și care plasează România la un singur „bobârnac” de categoria țărilor „nerecomandate” pentru investiții. Oricum, dobânzile plătite de România sunt deja, de mult, acolo.

Primul efect: bine ați venit în anticamera haosului dobânzilor

În doar două ore de la aflarea veștii, piața a reacționat, așa că dobânzile pentru titlurile de stat ale României, tranzacționate internațional (și care par să reflecte o vânzare fulger de obligațiuni românești) s-au majorat de la 7,2% la 7,46%. Plusul ăsta de dobândă, de 0,26 de puncte, se traduce fix așa: la finanțarea unui sold al datoriei precum cel al României, după doar două ore, mai trebuie să plătim aproape jumătate de miliard de euro în plus. 

Înainte de a analiza comunicatul vă reamintesc interpretarea pe care am avansat-o fix în urmă cu două luni, privind modul în care agențiile de rating privesc România:

„Agențiile de rating se dovedesc mai raționale decât politicile economice din România (sau lipsa lor). Păstrează ratingul atât timp cât politicienii pot decapitaliza economia națională într-un ritm mult mai rapid decât poate realiza populația”.

Recomandări

Semnalul de alarmă tras de economiști, după schimbarea perspectivei ratingului de țară: „Suntem la un pas de ‘junk”

Atunci când populația totuși realizează…

Populația poate realiza într-o mare măsură, într-o mică măsură, sau deloc. Iar când sunt alegeri, populația exprimă ceea ce a realizat, pe termen scurt, mediu sau lung și în diverse măsuri, prin vot.

Iar tocmai evoluțiile de după vot sunt cele care i-au făcut pe analiștii Fitch să se strângă ad-hoc, mult înainte de termenul de revizuire a ratingului de anul viitor (februarie) și să decidă referitor la perspectiva României: negativă. 

După această decizie de la miezul nopții, România, stat membru UE și cu discuții ca și finalizate între partide „pro-europene” pentru formarea noului guvern (aceiași), și-a mărit decalajul față de bonitatea Botswanei, pentru că, începând de miercuri dimineață, ratingul României este cu două trepte mai jos decât al statului african.

Comunicatul Fitch de la miezul nopții

În comunicat, Fitch arată motivele plasării României în anticamera dobânzilor amenințătoare, în condițiile în care România, potrivit analizelor BNR, se împrumută la cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană, și se împrumută la dobânzi mult mai mari decât statele din zona Euro în raport cu criteriile de aderare, de 28 de trimestre, consecutiv. Iată motivele:

Recomandări

Procurorul care l-a anchetat și reținut pe comisarul Traian Berbeceanu a primit restanțe salariale de 1,4 milioane de euro. Banii, alocați prin hotărâre de guvern

1. Incertitudinea politică afectează politicile fiscale: 

„Procesul electoral prezidențial a fost anulat de Curtea Constituțională după victoria surpriză din primul tur a candidatului ultranaționalist Călin Georgescu, din cauza unor presupuse interferențe electorale străine/rusești. De asemenea, Curtea Constituțională a prelungit mandatul actualului președinte, Klaus Iohannis, care trebuia inițial să se încheie la 21 decembrie 2024, până la alegerea unui nou președinte”. Cu alte cuvinte, ceea ce eu am descris ca „Eu rămân!”.

2. Parlament mai divizat: 

„Alegerile parlamentare, desfășurate după primul tur al alegerilor prezidențiale, au avut ca rezultat un parlament mai divizat, cu o creștere a numărului de partide de extremă-dreapta și anti-UE, reflectând polarizarea crescândă a societății românești”.

Să fi realizat populația României, categoric pro-europeană așa cum și trebuie să rămână, ritmul rapid în care decidenții decapitalizează economia? 

Aceasta este interpretarea mea pentru „polarizarea crescândă a societății românești”, cea care a condus, în opinia mea, la manifestarea disprețului față de liderii și partidelor autointitulate „pro-europene” (titlu pe care și l-au dat ei înșiși după vot), și înclin să cred, nu indusa titulatură de „anti-europeni” și prin urmare votând oriunde altundeva puteau pune ștampila. Chiar și pe Elena Lasconi, dacă era cazul.

„Un nou guvern de coaliție pro-european format din patru partide este probabil să fie format înainte de sfârșitul anului 2024. Cu toate acestea, durabilitatea unei astfel de coaliții este incertă, iar noile alegeri prezidențiale, probabil programate cel mai devreme pentru martie 2025, vor menține incertitudinea politică ridicată și, în opinia noastră, vor întârzia probabil și punerea în aplicare a măsurilor de consolidare fiscală”, mai spune Fitch.

Ooops… comunicatul Fitch cu „guvernul de coaliție format din patru partide” era depășit deja la momentul transmiterii lui (probabil dacă Fitch ar fi anticipat că USR nu va fi primit la guvernare, și coaliția era și mai fragilă, ar fi fost mai tentată să scadă direct cu două trepte ratingul României, la junk). Dar, așa cum am mai argumentat, de multe ori agențiile de rating sunt mai raționale decât clasa politică, atât timp cât clasa politică românească asigură clienților lor cele mai mari dobânzi din toată Uniune Europeană și cât populația nu se prinde/nu acționează/se bazează pe faptul că „merge și așa”.

Și la dobânzi comunicatul Fitch a devenit depășit parțial în doar două ore: „deși România s-a bucurat în ultimii ani de condiții de piață în general favorabile și de o lichiditate amplă pe piață, cerințele mari de finanțare expun statul suveran la schimbări ale sentimentului investitorilor, inclusiv din cauza evoluțiilor politice, după cum a ilustrat o creștere temporară de 40-50 puncte de bază, a randamentelor interne la sfârșitul lunii noiembrie”.

În doar două ore după comunicatul Fitch, dobânzile au revenit la nivelul înregistrat după „expunerea statului suveran la schimbări ale sentimentului investitorilor”. Sunt din nou aproape de 7,5%, pe an (după o creștere de 0,26 de puncte procentuale). 

Mai îmi expun opinia față de un singur argument, de această dată, favorabil României în viziunea Fitch, și anume „un sector bancar solid”. Păi, cum să nu fie solid, când după calculele mele, în 2023, două treimi din profitul record al sistemului bancar au fost garantate de politicile BNR și ale decidenților (parcarea banilor din depozitele populației, remunerate acum din ce în ce mai puțin, fie la BNR, cu profituri de miliarde de lei, fără niciun fel de risc, fie în titluri de stat, cu cele mai mici riscuri pentru creditori)?

Mă contrazice Fitch când spun asta? Sau mă confirmă? Să vedem: „Sectorul bancar din România este bine capitalizat, profitabil și lichid, finanțarea provenind în principal din depozitele granulare ale clienților locali”. 

Deci aproape totul merge rău, mai puțin băncile. Oare de ce? Băncile plătesc clienților locali (acele depozite granulare pe care le menționează Fitch) dobânzi la depozite de până la 3,5% (sub inflație) și le plasează fără niciun fel de risc fie la BNR, la dobânzi de 5,5%, fie la Ministerul Finanțelor, la dobânzi de 7% și peste. Ceea ce rămâne este plasat în credite către populație, companii, la dobânzi mult mai mari.

Rezultatul este decapitalizarea economiilor clienților locali (remunerare sub inflație, impozite pe câștigurile din dobânzi luate de stat și în funcție de anumite praguri și contribuție de sănătate pe câștigurile din dobânzi) și profiturile istorice (fără riscuri) ale băncilor din România. Drept urmare nu are cum să fie altfel:

„Profitabilitatea băncilor mari ar trebui să rămână ridicată în următorii doi ani”,

…mai spune Fitch, care, pe fondul degradării accelerate a economiei (și adaug eu, decapitalizării ei), nu este tocmai sigură dacă cel mai mare profit al băncilor din istoria României va fi în 2024, sau va fi cel înregistrat în 2023 (unde sursele principale au fost plasarea banilor la BNR și la Ministerul Finanțelor, în dauna costurilor de finanțare ale companiilor și populației).

Prin urmare, bobârnacul Fitch, primul din seria care va urma, arată că șampania, pe care decidenții care tocmai se pregătesc să nu mai plece de la guvernare ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, va rămâne nedestupată, iar populația și companiile trebuie să își facă scenariile de acțiune pentru momentul în care se va întâmpla ceea ce este mai rău. Până la urmă, din orice criză, se nasc oportunități pentru omul de rând, așa-i? 

În contextul în care decizia ad-hoc a Fitch a fost motivată în primul rând de rezultatele alegerilor prezidențiale (care nu au mai fost) și ale celor parlamentare (care au arătat disprețul față de decidenții actuali), parafrazez editorialul The Economist:

„Când alegerile prezidențiale vor fi reluate, acesta (n.r. – câștigătorul primului tur, anulat) va fi probabil exclus. Dar motivele pentru care românii au votat pentru el nu pot fi interzise”. 

De ce să fi votat românii împotriva unui premier care ia meditații la economie și engleză, în timp ce datoria publică crește amenințător? De ce să fi votat românii împotriva unui erou de pe lângă câmpul de luptă? De ce să fi votat românii împotriva unora care ne mint că economia este stabilă, dar o fragilizează zi de zi?

Foto: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News