România a regresat catastrofal în doar 3 ani. Din 2015 și până în 2018, nivelul analfabetismului funcțional la elevii de 15 ani a crescut de la 39% la 44%. Ba chiar, la matematică, analfabetismul funcțional a ajuns la 47%.
47% dintre elevii români de 15 ani, adică 95.851 de elevi din
203.940, sunt incapabili să efectueze operații matematice de bază. La 15 ani,
acești copii nu pot nici să înmulțească, nici să împartă, probabil că unii nu
știu nici să adune sau să scadă corect.
83.615 copii în vârstă de 15 ani din 203.940 sunt incapabili să
realizeze care este ideea principală a unui text de lungime moderată.
Aceste informații sunt îngrozitoare, dar nu surprinzătoare.
Învățământul românesc este praf, la pământ, țăndări, bucăți. Ei, și?
Klaus Iohannis, președinte în exercițiu și președinte reales al
României, a fost profesor de fizică timp de 15 ani. Din 1997, însă, n-a mai
călcat prin vreo clasă de curs pentru a preda, ci pentru a inspecta. Din 2000,
probabil că n-a mai intrat prin școli decât pentru poze: ca primar, candidat
sau președinte.
Soția domniei sale este, încă, profesoară. Președintele a lansat,
în sunet de trompete sparte, proiectul său personal, “România educată“. Un soi
de colecție de platitudini, lipsit de viziune și de idei cu adevărat
reformatoare. Țara care are în frunte un fost profesor are sistemul educațional
cel mai slab din întreaga Uniune Europeană. Și e normal, pentru că președintele
Iohannis nu este obișnuit să investească în educație mai mult decât niște vorbe
sforăitoare. Asta ne și spunea în 2014,la B1 TV, în timpul campaniei electorale
pentru prezidențiale: “Noi nu avem copii, deci alţii au investit în copii, în
educaţia copiilor, noi am investit în imobile. Lucrurile sunt absolut simple
[…]”.
Dar Klaus Iohannis și guvernul său nu vor nici acum să
investească în educație.
După ce am avut un premier care friza analfabetismul, iată că a
venit un alt guvern, iar ministrul educației, Monica Anisie, declară în
emisiunea lui Dragoș Pătraru că nu-i trebuie cei 6% din PIB prevăzuți de lege
pentru finanțarea educației. Cică nu are ce face cu ei, sunt prea mulți bani.
Norocul nostru că le-a găsit președintele-profesor o utilizare banilor ăstora:
a alocat 2% din PIB armatei, iar acum cumpărăm în prostie armament, plătindu-l
în avans și așteptând să ne fie livrat cândva. Nu se știe exact când, dar să nu
disperăm. Americanii sunt oameni serioși, cum au fost și cei de la Bechtel…
Nu se învârte totul în jurul banilor. În 30 de ani, învățământul
românesc a fost bătaia de joc a tuturor celor responsabili. Sau ar trebui să
spunem că a fost bătaie de joc a tuturor iresponsabililor cu funcții?
Viitorul acestei țări este sumbru. Peste doi ani, elevii care au
dat testele PISA în 2018 vor susține examenul de bacalaureat. Aproape jumătate
dintre ei nu știu nici măcar să citească bine, nu se pot angaja nici ca
vânzători la vreo tarabă cu legume, pentru că nu știu să socotească.
Dar, hei, nu-i nimic. Ministrul educației, Monica Anisie, ne
spune că nu avem de ce să ne îngrijorăm, pentru că “accentul la aceste evaluări internaţionale nu cade neapărat
pe ceea ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de
viaţă”.
Păi, doamnă, exact despre asta este vorba. Acești copii nu știu
să facă nimic. În societatea profund tehnologizată care vine cu viteză peste
noi, aceste victime ale sistemului educațional românesc vor trăi la margine,
săraci, folosiți, disprețuiți. Pentru că sunt analfabeți, pentru că, la un
moment dat, nu vor mai putea folosi nici măcar un telefon pentru a suna la 112
dacă pățesc ceva. Ce să mai și muncească pe scule complicate, cum să coordoneze
roboții care ne vor ușura viața?
Oare Klaus Iohannis se gândește noaptea la aceste lucruri? Sau
măcar ziua? Își dă seama că dacă un analfabet din acesta, funcțional, se
nimerește la comanda unei baterii de rachetuțe dintre acelea care-i plac atât
de mult președintelui, există riscul să le dirijeze, de analfabet ce e, nu spre
inamic, ci spre imobilele în care președintele a investit, în loc să
investească în educație?