Supapa turcă: jucat pe degete de Putin, Erdogan inundă Europa cu milioane de refugiați sirieni

DISCLAIMER. Libertatea publică, la rubrica de opinii, două tipuri de comentarii. Unele aparțin jurnaliștilor din redacție și celelalte, invitaților. Numiți și contributori după tradiția presei democratice, acești invitați sunt oameni cu profesii, convingeri și asocieri politice diferite. Ziarul le oferă o platformă de exprimare, convins că pluralitatea opiniilor și diversitatea ideilor ne ajută pe toți să înțelegem mai bine lumea în care trăim.

Membru PNL, Claudiu Săftoiu a fost ales, în decembrie 2019, director general al Editurii Didactice și Pedagogice, până în acel moment fiind consilier de comunicare la cabinetul ministrului Educației și Cercetării, Monica Anisie, în guvernul condus de Ludovic Orban. Anterior, el a fost director al Serviciului de Informații Externe, în perioada octombrie 2006 – martie 2007, fiind numit în această funcție de fostul președinte Traian Băsescu, al cărui consilier a fost.

Temperament ardent și mânat de o ambiție revanșardă, președintele turc aprinde în Orientul Mijlociu cea mai mare amenințare regională, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial: reeditarea unui război între Turcia și Rusia. Cei doi antieuropeni și antiatlantiști declarați – Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan – pot nărui pacea din vecinătatea apropiată a României, dar și din încă pașnicul viitor occidental, prin două atacuri aeriene reciproce, suficiente cât să detoneze beligeranțele șiite/sunnite din Asia Mică.

Recomandări

Inspectoratul de Stat în Construcții, cuibul protejaților de partid. Cine conduce instituția și pe ce filieră a ajuns în funcție

O alianță de fațadă, între doi șantajiști regionali

Bombardarea forțelor turcești din nordul Turciei, la granița de nord-est a Siriei, a crescut riscurile pentru Europa, după ce Ankara a suspicionat Rusia, ca autoare morală a atacului. Stat membru NATO, Turcia a cerut ajutorul alianței, denunțând agresiunea siriană, susținută de Kremlin. Prietenia de fațadă a autocraților Putin și Erdogan s-a topit într-o magmă de resentimente, interese geopolitice și complicități care s-au întors împotriva propriilor uneltitori. Astfel că presupusul bombardament “sirian” din provincia Idlib l-a determinat pe Recep Tayyip Erdogan să ceară sprijinul comunităţii internaţionale și al NATO.

Liderul de la Ankara a atenționat Europa că va inunda cu refugiați Europa Occidentală, după ce, din 2015, a supt miliarde de euro din banii contributorilor UE, pentru finanțarea campusurilor de refugiați stabilite pe teritoriul turc. În ultimii ani, Turcia a primit pe teritoriul său 3,7 milioane de refugiaţi sirieni.

Turcia nu va mai împiedica refugiaţii sirieni să ajungă în Europa, în urma atacului aerian în nord-vestul Siriei, din 27 februarie. Paralel cu o amplă operațiune împotriva armatei siriene, Turcia dă drumul unui număr foarte mare de refugiaţi, deciși să pornească din Siria către Europa.

Recomandări

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”

În fapt, armata turcă a primit ordinul dat de președintele Erdogan să nu mai împiedice trecerea fugarilor către ţările europene, aşa cum au făcut până acum. Peste un milion de civili sirieni se află la graniţa cu Turcia, după ce contingentele siriene sprijinite de Rusia au ocupat teritorii vaste în regiune.

Acuzațiile reciproce, dar și retragerile strategice ale celor două părți au compromis definitiv prelunga alianţă ruso-turcă. Litigiul ruso-turc iese la lumină, în tot grotescul lui.

Scoasă din democrație de preşedintele Erdogan, Turcia sunnită susţine în regiune forţe islamiste sunnite. La rândul ei, Rusia a rămas alături, în războiul civil sirian, de preşedintele al Assad şi de aliaţii şiiţi din Iran ai sirienilor.

Gheața subțire a alianţei conjuncturale cu Rusia, pe care a alunecat Turcia atunci când a rupt înțelegerea cu Occidentul, procurându-și arsenale ruseşti, în locul armelor americane, a scufundat în ridicol poziția lui Erdogan.

Recomandări

Putin e „ca bunicul meu care se îmbată la o petrecere de familie și îi deranjează pe toți”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (III)

Război milenar prin interpuși, în Orientul Mijlociu

Ciocnirea violentă din zonă a fost practic inevitabilă și aminteşte de precedentele conflicte ruso-turceşti, care extrag din ultima mie de ani istoria a nu mai puţin de zece războaie şi conflicte mai mici, care au marcat relaţiile mutuale.

Rivalitatea dintre o mare putere, cu pofte teritoriale nedomolite, purtând nostalgia Imperiului Otoman, şi veleitarismul creștin-ortodox rus, care nu uită cum a pierdut Istanbulul, în epoca cruciaților, renaște în cea mai nepotrivită tensiune geopolitică a momentului.

Rusia şi-a satisfăcut un acces militar durabil la Marea Neagră, dar şi la Mediterana, anexând lejer Crimeea în 2014, cea care, de altfel, a constituit și obiectivul războiului ruso-turc din 1853-1856. Războiul prin interpuși dintre Rusia și Turcia a prins Siria la mijloc.

Dar conflictul bilateral nu se limitează numai la nordul Siriei. Litigiul implică şi nordul Africii, și are în vizor Libia. Este țara unde grupări rivale înarmate şi întărite din considerente atât economice și energetice, cât și religioase și ideologice, readuc față în față Rusia și Turcia, pe tărâm străin.

De fapt, cu cât Erdogan amenință mai mult, cu atât se teme mai mult. Inclusiv şantajul cu scăparea refugiaților spre Europa scoate la lumină frica provocată Turciei de o Rusie agresivă.

De ce câștigă strategic Rusia, în regiune, atât de ușor?

Asta se întâmplă după ce SUA și-au retras, în 2018, contingentul staționar de peste 2.000 de militari americani din zona kurdă a Turciei, cea care apăra Occidentul, de peste 10 ani, de “Frăția Musulmană”. După evacuarea regiunii, la ordinul lui Donald Trump, Moscova se poate dispensa de sprijinul și bunăvoinţa Turciei. Obiectivul milenar al Kremlinului – expansiunea asupra Siriei – poate fi atins fără alte compromisuri.

Numai că acest joc de șah strategic are efecte secundare perverse: Turcia poate amenința nu doar Europa cu refugiați, ci și Rusia. Activarea unei foarte probabile rebeliuni, în rândul zecilor de milioane de minoritari musulmani ai Federaţiei Ruse, poate lărgi periculos un front deja deschis, care va afecta pentru prima oară teritoriile îndepărtate ale Kremlinului.

În cel mai negru scenariu, foarte curând, două armate cu economii puternic slăbite de ambițiile militariste ale conducătorilor lor – Turcia și Rusia – se vor confrunta până la epuizare, mai precis, până când fanaticul lider islamist turc își va retrage trupele din nordul Siriei, înainte de a pierde tot ce a câștigat.

Amenințarea refugiaților, mai periculoasă pentru Europa decât un război deschis în Orientul Mijlociu

Turcia și-a deschis porțile spre Europa, fără un anunț prealabil oficial, pentru refugiați, care se îndreaptă cu sutele spre frontiera cu Grecia. Prudentă, Bulgaria este pregătită să desfăşoare la frontieră 1.000 de soldaţi, pentru a opri valul de oameni. Serviciile pazei de coastă şi de securitate turce îi vor lăsa pe refugiaţi să ajungă, pe uscat şi pe mare, în Europa, dacă vor asta.

Preşedinţii rus Vladimir Putin şi turc Recep Tayyip Erdogan au avut o convorbire telefonică în încercarea de a detensiona situația, și ar putea avea o întrevedere săptămâna viitoare la Moscova, pe 5 sau 6 martie.

Uniunea Europeană a cerut Turciei să respecte acordul din anul 2016, prin care Ankara s-a angajat să stăvilească valul migrator în schimbul unui ajutor financiar din partea Uniunii Europene. Aproximativ 3,6 milioane de refugiaţi se află în prezent în Turcia, iar cei mai mulți sunt sirieni.

NATO a cerut, pe 28 februarie, Rusiei şi Siriei să oprească ofensiva din Idlib, din nord-vestul Siriei. După reuniunea de urgență a ambasadorilor statelor membre, Alianţa Nord-Atlantică s-a declarat solidară cu Turcia. Și Consiliului de Securitate al ONU s-a reunit de urgență, solicitat de SUA, Germania, Regatul Unit, Franţa, Belgia, Estonia şi Republica Dominicană.

Supapa turcă se deschide încet, inevitabil

Târziu, dar încă nu prea târziu, preşedintele turc Erdogan şi președintele american Donald Trump au hotărât să intervină imediat, pentru a evita “o mare tragedie umanitară” în regiunea Idlib din Siria.

Ungaria, Bulgaria, Franța au cerut încetarea focului, în regiune.

Situația este mai mult decât îngrijorătoare: Consiliul Nord-Atlantic s-a întâlnit într-o reuniune extraordinară în baza articolului 4. Este pentru a şasea oară când este convocată o astfel de întâlnire, de la înfiinţarea NATO, în anul 1949.

Idlib este ultima redută a rebelilor islamişti din Siria, cărora Turcia le oferă sprijin în lupta contra armatei preşedintelui Assad. Armistiţiul convenit în 2018 cu Rusia, când Ankara a înfiinţat 12 posturi de observaţie, nu a mai fost respectat, iar regimul Assad, a lansat o ofensivă în zonă şi se află în înaintare de câteva săptămâni, cu masivul sprijin pozițional al trupelor rusești.

Calmarea situației e departe de a se instala. Supapa turcă a refugiaților spre Europa se deschide, încet, inevitabil.

Urmărește-ne pe Google News