Sute de oameni evacuați din locuințe chiar de primării, în plină pandemie. Legislația interzice asta!

George Iulian Zamfir este membru al Mișcării „Căși Sociale ACUM”, o iniţiativă civic-activistă ce urmăreşte problematizarea locuirii sociale în oraşul Cluj, și al coaliției „Blocul pentru Locuire”, o organizație care militează pentru dreptul fiecăruia la o locuință.

Interzicerea evacuărilor pe perioada stării de urgență a fost o măsură bine-venită. Însă ea trebuia extinsă cel puțin și în perioada stării de alertă. Mai mult, incertitudinea generată de pandemie trebuia să impună chiar interzicerea primului pas: acționarea în judecată. 

Dacă o evacuare este o dramă, sute de evacuări devin o statistică 

Surpriza este că, deși statul român are această imagine a obsesiei pentru control, când vine vorba de evacuări, nu există date centralizate public. Se marșează acerb pe transparentizare, eficientizare și digitalizare a administrației publice, dar acestea sunt aplicate mai degrabă altor teme. 

Motivația este simplă: când amploarea unui fenomen rămâne necunoscută, el nu poate deveni o problemă socială fierbinte pe agenda publică. 

Iar politica locuirii din ultimii 30 de ani s-a bazat pe un consens care nu avea nevoie de deranj: privatizare și profit. Complementar, locuirea publică a fost și este ultrastigmatizată, iar mass-media a contribuit din plin prin portretizarea evacuărilor ca un show rasist grotesc, în care evacuații mai că sunt arși pe rug.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Raportul evacuărilor timp de 10 ani

Așa că, împreună cu colegele din Blocul pentru Locuire, în 2018 am centralizat toate informațiile disponibile pe temă, publicate aici. Pe lângă miile de cazuri raportate în presă și în răspunsurile primăriilor la cererile de informații publice, Ministerul Justiției ne-a comunicat că, începând cu 1990, în România au avut loc zeci de mii de evacuări din locuințe prin executare silită. 

Mai exact, aproape 25.000 oficiale, însă estimarea noastră pentru a acoperi datele lipsă din unele județe indica 36.000.

Doar din perspectivă oficială, numărul persoanelor evacuate probabil depășește cu ușurință 100.000. Apelul la forțele de ordine a fost norma, ca o dovadă a faptului că oamenii refuzau să părăsească locuința din lipsă de alternativă.

Atenție, e vorba doar de cele efectuate prin executori! Numeroase alte cazuri au avut loc în fapt, fie pe cale administrativă, prin abuzul administrațiilor locale sau al privaților, sau pur și simplu prin intimidare și hărțuire. Din cunoștințele noastre, numeroase familii au fost practic hăituite. De exemplu, o dată din imobilul retrocedat, apoi de pe teren viran, din container, și așa mai departe.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Retrocedarea în natură s-a realizat în cele mai multe cazuri fără asigurarea altor locuințe publice adecvate pentru locatari. Dacă statul și-ar fi făcut datoria față de ei, costul asumat al retrocedărilor ar fi fost imens și nefezabil. Deci chiriașii au trebuit sacrificați.

Motivele evacuărilor și „mila” primarului

La suprafață, motivele evacuărilor din locuințe publice par simple, fiind vorba de încălcarea contractului. În acest caz, o problemă majoră este nu doar întârzierea plății chiriei sau a utilităților, ci penalitățile care ridică exponențial și relativ rapid nivelul datoriilor, până la sume imposibil de achitat. 

Fără metodologii de gestionare timpurie a unor astfel de situații, relația dintre administrațiile publice și chiriași e tensionată. 

Evitarea unei evacuări ajunge să țină de eventuala bunăvoință a unui edil, nu de o structură pusă la punct. 

Dar motivele evacuărilor sunt, de fapt, la fel de complicate pe cât este și fondul public de locuințe din țară.

Există vechiul fond de stat, locuințe sociale, locuințe de necesitate, de urgență, spații de locuit, containere, ANL și altele. Unele sunt în stare bună, altele se dărâmă sau sunt pur și simplu inadecvate.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

Pe lângă calitatea locuinței, toate acestea complică accesul la utilități și măsurarea consumului, iar condițiile afectează întreaga viață socială a locatarilor, de la educația copiilor la accesul la muncă decentă.

Alte motivații ale evacuărilor sunt renovările sau lucrările de infrastructură planificate de administrațiile locale, cum ar fi parcările. Cu atât mai mult în cazul romilor, țintiți adesea de primari și prezentați prin intermediul presei ca indezirabili și agenți antimodernizare. 

Evacuările, interzise, fără relocare adecvată

În baza acestor descoperiri și a analizei legislației, am formulat și un ghid de prevenire a evacuărilor forțate. Aici am prezentat inclusiv legislația internațională care interzice evacuările fără relocare adecvată.

Încă de la debutul stării de urgență am lansat apeluri publice către autorități pe acest subiect. Nu am fost singurele: numeroase organizații și mișcări pentru locuire de pe tot globul au adresat aceleași tipuri de revendicări. 

Între 200 și 400 de cazuri de evacuare din locuințe din 15 martie până azi

Însă, recent, la o căutare amănunțită pe portalul instanțelor, am avut amara surpriză să descopăr că numeroase primării din țară și-au dat locatarii în judecată, tocmai în timpul acestei crize, începute oficial pe 15 martie.

Raportat la funcția imobilului alocat, am identificat între 200 și 400 de cazuri de evacuare din locuințe. Este vorba despre cele din imobile publice, deoarece lista completă este mult mai lungă, dar și mai dificil de interpretat.

Câteva exemple: 

• Serviciul de Utilitate Publică de Administrare a Fondului Locativ și a Cimitirelor din Brăila a inițiat peste 50 de procese. Nimic nu s-a schimbat în oraș, pentru că după cum reiese și din cercetarea noastră anterioară, orașul se afla deja în topul evacuărilor cu peste 150 raportate oficial în zece ani.
• La Piatra Neamț, SC Locativserv SRL – da, locuințe sociale cu răspundere limitată – a intentat peste 70 de procese. De asemenea, din studiul nostru reiese că oficialitățile raportaseră peste 200 de evacuări, dar numărul real era mult mai mare.
• În București sunt peste 50 de cazuri, dar dacă unele sunt evident de locuințe, nu e clar câte sunt de spații cu altă destinație. Din aceste trei orașe am primit confirmare telefonică.
• La Eforie, unde primăria a fost deja amendată pentru o evacuare a aproape o sută de familii în 2013, sunt peste 30 de evacuări intentate, dar nimeni din primărie nu răspunde la telefon pentru lămuriri. 
• Cazuri se regăsesc și în Botoșani sau Orșova, în ultimul acționând chiar Direcția de Asistență Socială. 
• În Călărași întâlnim 25 de cazuri, dar conform informațiilor telefonice, este o situație „atipică”, deoarece este efectul unei hotărâri de repartizare anulate în instanță. Desigur, pentru locatari, efectul e același. 

Legal? Da. Imoral? Cu certitudine și fără drept de apel. A da oamenii afară din locuințe în timpul uneia dintre cele mai mari crize ale timpurilor noastre este o crimă.

Pentru a avea o țară ca afară, o țară ca în Vest, unde locuințele publice sunt parte integrantă și consistentă a politicilor publice, sunt necesare schimbări profunde de legislație.

Fondul locativ de stat trebuie crescut, acum fiind la doar două procente din total. Chiriașii, atât la stat, cât și la privat, trebuie să aibă drepturi reale, iar evacuările trebuie preîntâmpinate prin sisteme de avertizare timpurie și gestionare a situațiilor de neplată.

Altfel, odată evacuată, o familie e marcată pe viață și pierde aproape orice șansă de a visa vreodată la un trai decent. Iar copiii resimt din plin această lovitură.

Urmărește-ne pe Google News