2 comentariiDe multe ori e lipsa de imaginație a unor editori și șefi de televiziuni care de o viață trimit reporteri la plajă să facă materiale haioase. Sau, haios-tragice, cum am văzut adineauri la un buletin de știri. După ce a prezentat un înec-două, reporterița a făcut și o baie de spumă la Costinești. Dacă tot era acolo!
Știți faza. Un cameraman cu ochi libidinos pune cadre strânse pe câteva corpuri frumoase, dup-aia mai vorbim despre diverse stresuri de la mare (aglomerație, șezlongul, plaja lată de la Mamaia cu care m-au înnebunit) și gata buletinul de știri.
În ultima săptămână, la o monitorizare relaxată pe TVR, ProTV, Antena 1,3, Kanal D etc., o imensă proporție au ocupat-o aceste știri. Acum, n-am nimic cu ele, în afară cu stilul sexist de a da zoom pe fesele femeilor, dar aceste știri redundante sunt ca romanele fantasy – distractive, dar fără nicio treabă cu lumea mare a celor fără concediu.
Apoi, mai e o problemă că distracția asta isterică e împletită cu niște știri superficial-apocaliptice, două-trei cu Ucraina și apoi alți cavaleri ai Apocalipsei. De aici e și senzația multora că trăim în plină atmosferă conspiraționistă, unde parcă ni se ascunde tot timpul ceva. Păi, ni se ascunde practic chiar viața noastră de zi cu zi, aia a celor mai mulți dintre noi.
Știrile de bine
O mare dramă este decăderea instituției corespondentului de presă. Puține instituții își mai permit ziariști pe bune în provincie. Spun ”pe bune” pentru că văd pe la posturile publice o abundență de corespondenți care, în proporție de 90%, sunt un soi de PR-i ai autorităților locale. În lumea ăstora nu există decât ”știri de bine”, de marketing pentru puterea locală, pentru businessul local.
Să zicem că n-ai vocație de investigație, dar, nene, mai du-te cu camera și cu microfonul prin județ și descoperă micile comori ale distracției ieftine. Vezi un loc popular unde se duc oamenii care-și iau două cefe de la Kaufland și apoi opresc puțin să facă un grătar. Vreau și eu să știu ce mai fac oamenii din Mehedinți, din Caraș-Severin, și nu publicitar! Ci reportericesc. Sunt câteva sute de mii, maximum 1 milion care se plimbă non stop turistic. Restul găsesc alte soluții, alternative, mai pe economie. Vreau să știu ceva și despre ăia, mai ales despre ăia.
Ultima săptămână ni s-a împuiat capul cu Untold, prezentat mai ales în stil de marketing, ce frumos și ce oameni frumoși vin la Untold, pupa-le-ar Boc portofelul, ce prost și sărac ești dacă nu ți-ai luat bilet nu știu de care (de asta e plin și TikTok-ul, că doar rețelele sociale virtuale nu-s mai breze decât televiziunile). Dar mai sunt în țara asta tot felul de mici evenimente care ar merita un reportăjel. Nu de nivel Brunea Fox sau Geo Bogza, dar măcar un ochi agil care să ne mai spună cât e berea și micul la o sărbătoare câmpenească.
Protecția solară
De fapt, aceste știri funcționează ca o soluție de protecție solară. Societatea noastră se dă pe tot corpul cu o soluție să se apere de arsuri. Însă pe de dedesubt se cască un hău de probleme, unele deja prezente în bugetul familial: cei de la țară și din orașele mici deja și-au plătit ”factura” pentru iarna viitoare, bate vântul prin carduri și portofele.
Însă pe mine mă uimește tendința de a ascunde și felul în care se simt bine mulți români. Dacă tot ești obsedat de tematica soare-mare-munte, căutați subiecte despre restul lumii!
Am butonat toate televiziunile și siteurile de știri și n-am găsit un material de doamne-ajută despre cea mai mare ”întoarcere acasă după pandemie”. E anul în care românii plecați s-au întors în cel mai mare număr după 3 ani incerți, anii Covidului.
Apoi, chiar și în glamorosul nostru litoral e prea mult marketing. Se mai dă câte o știre cu nesimțiții de la Tineretului-Costinești care făceau mâncare cu carne stricată. Dar realitățile sunt mult mai variate. Ca și distracțiile. Se întâmplă de exemplu o schimbare de paradigmă absolut spectaculoasă. Costineștiul recâștigă un pubic tânăr pe care îl pierduse, iar Vama-Veche devine încet și sigur o stațiune de ”floarea vârstei cu bani”. De ce? Ce alimentează schimbarea?
Toate ne arată un faliment al nostru ca societate – nu mai reușim să ne vedem ca întreg. Nu dorim să ne vedem unii pe alții, nu vrem să știm ce mai face ăla prin Covasna, Botoșani sau Tulcea. Ne-am învățat cu advertoriale sau cu ”roast-uri” (acele mici discursuri jucăușe cu multă ”ură”, cum fac cei din stand up comedy).
Și mai precis vorbind, e și un faliment editorial al ditai combinatelor mediatice, TVR și RRA, care se prefac că ”acoperă țara”, dar nu mai reușesc decât să ne spoiască ecranul cu câteva reportaje proaste.
Avem vreo 10 mari regiuni în țară. O campanie de tip ”ce ne mai bucură/de ce suferim?” ar fi incredibilă, s-ar arăta cu duiumul și problemele locuirii din Cluj, pe lângă rânjetul lui Boc, și problemele propagandei de trei lei a lui Nicușor Dan, călare pe un București distrus, dar și vieți întregi de oameni de care nu mai știm nimic, de prin colțurile Moldovei, Olteniei, Banatului sau Ardealului.
Îndemnul ar suna lemnos ”să ne descoperim!”, mai ales că de multe ori această redescoperire e falsă, cu costume ”tradiționale”. Dar în spatele lui e un mesaj care ar putea suna așa: ”să nu ne mai falsificăm atât, să nu mai băgăm mormane de gunoi sub preș, să nu mai tot căutăm cetățeanul de categoria I care cheltuie 1000 de lei pe zi la mare”. Acest fals ne roade și ultima urmă de coeziune socială. Iar apoi ne mirăm că nici un recensământ nu facem ca lumea. De ce l-am face, dacă tot trăim în Românii atât de diferite. Să-l facem după cum judecă șefii media: public ”comercial”, quality, și ”restul”.