Țara mea | Fasolea „tradițională românească” – 95% din import, costița și cârnăciorii – 60% import

On

Deschid reţeaua Facebook şi aici curg toate înjurăturile posibile şi imposibile. Deschid televizorul şi mă îngrozesc.

În ce ţară trăim: hoţi, tâlhari, mizerie, crimă, disperare şi ciumă. Nu se mai poate trăi.

Dacă stau mai mult de câteva minute pe reţele şi sunt cuplat la mass-media locală aflu că dacă mai rămân 5 minute în ţara asta am o singură şansă: să urăsc, să fur şi să fiu pe cont propiru ca o hienă fără milă.

Dacă nu sunt hienă fără milă nu am ce căuta. Cum nu sunt din „specia” hienă, atunci mai am o singură alegere: să fug, să plec cât mai repede undeva afară. În media şi pe reţele de socializare, România arată ca un iad dezlănţuit. Aici ni se oferă doar ură şi disperare.

Off

Închid reţeaua. Şi descoper o cu totul altă lume. Cu vecinii mă salut, nu am probleme. Nu sunt ideali, dar sunt oameni de încredere. Femeia de la creşa de stat care a avut grijă de copilul meu mic e aproape perfectă. O recomand tuturor. La grădiniţă, dincolo de mici probleme, am de spus doar lucruri de bine. Grădiniţă de stat.

În sistemul medical (merg rar) nu am avut probleme deosebite. La Alexandrescu chiar am întâlnit medici deosebiţi care au rezolvat problemele urgente ale copilului, în cel mai profesionist mod. Nu mi-au luat bani. Am câţiva prieteni medici şi ştiu multe probleme din sistem. Dar pot spune şi că am încredere enormă în ei. La şcoală doamna învăţătoare este la nivel. De am fi şi părinţii la nivelul ei. Editura îmi dă raportul vânzărilor şi mă plăteşte contractual corect.

Recomandări

Cernobîlul de la Valea Călugărească, Prahova. Autoritățile și-au dat acordul pentru un mare depozit de gunoi lângă munții de deșeuri industriale. „Roșia Montană se mută la noi!”

Prietenii? Of, of: am de la stângişti radicali la conservatori pravoslavnici, de la „sectanţi” la foşti bandiţi şi de la profi universitari la „tefelişti”. Am de toate. Ne ciondănim, dar nu aş renunţa la niciunul.

Sunt oameni deosebiţi. Ţin mult la ei. Am o singură teamă: să nu-i dezamăgesc eu, căci în ei am încredere.

Probleme? Of, da, sunt atâtea probleme în jur. Dar nu ştiu cum se face că şi cerşetorul, şi beţivul cartierului mi se par oameni excelenţi. Da, de încredere.

Sunt nemulţumit de lucruri? Da, uneori foarte nemulţumit, dar nici de departe nemulţumirea mea nu rezonează cu disperarea de pe reţelele de socializare sau cu cea din mass-media.

E adevărat că, dacă urc în ierahia relaţiilor, observ o degradare a calităţii umane: de la universitate la politicieni totul devine mult mai fragil. Ceva se întâmplă acolo. Dar asta nu mă disperă atât timp cât pot încă povesti normal cu prietenii, vecinii şi cerşetorii cartierului.

În definitiv cu ei trăiesc. Însă degradarea de sus şi mai ales cea din mass-media şi de pe reţele ne invadează rău. De cea politică nu mai zic. Şi observ că mai multă ură, nemulțumire și disperare vine dinspre cei cărora țara asta le-a oferit ceva mai mult.

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Şi mai ales ura. Poate e cazul să ne mai deconectăm din când în când. Şi să ne reconectăm altfel: cu mai puţină ură, cu o agendă mai realistă, cu paşi mai mici.

Recunosc… România mea reală arată radical altfel decât România de pe reţelele de socializare şi cea din mass-media. Priviţi mai atent în jur şi să fim poate mai atenţi la cei de lîngă noi.

Însă nu pot să nu mă îngrijorez. În timp ce parada militară ne rupe imaginarul citesc informaţii care mă pun pe gânduri: fasolea „tradițională românească” de 1 Decembrie provine 95% din import, costița și cârnăciorii – 60% import. Usturoiul şi ceapa la fel. Gazele de mult nu ne mai aparţin.

„Deșteaptă-te române!” începe să aibă sens. Dar să privim optimist. La Mulţi Ani, România mea reală!

Urmărește-ne pe Google News