Reacțiile critice nu au întârziat să apară, dar au fost relativ puține și izolate, mai degrabă prezente în online decât în mass-media, derapajul șovin al președintelui fiind îngropat într-o avalanșă de ironii și glumițe, dublate de un val de ură vizibil în comentariile online de pe pagina de Facebook a acestuia și a publicațiilor care rostogoleau știri despre complotul pesedisto-maghiar. 

Societatea civilă de pe Facebook

Ieșirea lui a fost dublată de o serie de comentarii despre veridicitatea acestui pericol, pornind de la premisa că președintele este cel mai informat cetățean din România și răstălmăcind povestea acestui proiect de lege depus în luna decembrie, înainte de Crăciun.

Niciuna dintre aceste voci care căutau să acrediteze ideea unui pericol real nu s-a ostenit să spună de ce nu au existat reacții publice mult mai devreme și de ce președintele a fost informat atât de târziu. Au apărut, firește, și vocile care vorbeau de o strategie electorală a președintelui, care ar încerca să bată PSD-ul cu armele proprii, confiscând procente din rândul electoratului sensibil la puseuri naționaliste primitive.

Mișcarea lui era, astfel, prezentată ca fiind una legitimă, atât în baza informațiilor la care ar avea acces, cât și datorită mizei de a lovi cu orice preț PSD-ul, inclusiv cu prețul instigării la ură față de populația maghiară, prin intermediul unor informații false sau puternic răstălmăcite încât să sune a pericol real, iminent.

Declarații oficiale bazate pe nimic

În aceeași seară, Administrația Prezidențială revenea cu un comunicat prin care i se atribuiau președintelui merite semnificative în dejucarea unui complot și în împiedicarea unui deznodământ fatal. 

Nu mai conta că Senatul fusese convocat pentru a respinge propunerea înainte ca președintele să țină un discurs alarmist. Nu mai conta că proiectul fusese respins în comisiile de specialitate.

Printre cauzele principale care au dus la adoptarea tacită a acestui proiect de lege au fost jocurile iresponsabile cu nominalizarea și retragerea lui Florin Cîțu din poziția de premier și că guvernul a trimis punctul de vedere negativ cu mai bine de două luni întârziere.

Termenul legal pentru adoptarea tacită în Camera Deputaților se împlinise pe 25 martie, iar scandalul a explodat după mai bine de o lună. În plus, pentru ca manipularea să fie completă, nici președintele și nici Administrația Prezidențială în comunicatul publicat după respingerea proiectului de lege nu au suflat un cuvânt despre faptul că președintele avea posibilitatea constituțională de a întoarce înapoi în Parlament proiectul de lege și chiar și în situația în care l-ar fi aprobat, nu ar fi avut nicio șansă să treacă de Curtea Constituțională, fiind profund neconstituțional.

S-a insistat pe ideea că, în baza unei conspirații între Ciolacu și UDMR, cu implicarea lui Viktor Orbán, Senatul ar fi fost pregătit să adopte acest proiect.

Avem de-a face cu un caz exemplar de fake-news lansat de la cel mai înalt nivel al statului, cu potențial de inflamare a societății. Iar asta se întâmplă în contextul în care guvernul mimează o preocupare maximă pentru corecta informare a cetățenilor, demarând o luptă cu fake-news-urile și pregătind alocări bugetare de milioane de euro în acest sens. Amintesc numai alocarea de 1,7 milioane de dolari către Google.

Pericolul din gestul președintelui

Gestul fără precedent al președintelui, de a incrimina o întreagă comunitate etnică și de a persifla limba celei mai mari minorități din România, este periculos din mai multe motive.

Spre deosebire de alte voci din spațiul public care apasă pedala urii și  a fricii, în cazul de față nu vorbește un simplu cetățean sau un politician extremist din categoria Vadim Tudor, Funar sau Olguța Vasilescu. 

Vorbește una dintre cele mai importante instituții ale statului, președintele tuturor cetățenilor, indiferent de naționalitate, confesiune sau vot. Cel care trebuie să fie un mediator și un garant al stabilității și responsabilității.

Prin discursul său cu tușe șovine groase, a legitimat suspiciunea și ura față de o categorie întreagă de cetățeni, îngropând ani întregi de eforturi de conciliere a traumelor istorice exploatate constant de politicieni extremiști români și maghiari.

Discursul său oportunist și cinic a fost un atac rudimentar la adresa Parlamentului, în logica apucăturilor antidemocratice a liderilor cu apucături dictatoriale. Denaturând flagrant cursul evenimentelor, președintele a transformat o eroare care se petrece constant în Parlament din cauza numărului mare de proiecte de lege și a jocurilor politicianiste, într-o operațiune grosolană de decredibilizare a instituției care, conform Constituției și în pofida tuturor neajunsurilor, este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

Manevra sa incalificabilă este cu atât mai josnică și denotă grave carențe de caracter și bună-credință, cu cât vine din partea unui membru al unei minorități naționale, în trecut fiind el însuși ținta unor atacuri toxice din același registru din partea competitorilor politici. În acest sens, merită amintită campania mizerabilă dusă de Victor Ponta și PSD în contextul alegerilor din 2014, când o serie de atacuri la adresa lui Klaus Iohannis vizau tocmai apartenența sa confesională și etnică, vizându-se de legitimarea sa.

„Decât să fiu mârlan, mai bine pierd”, răspundea elegant atunci acestor atacuri, pentru a dovedi în câțiva ani că poate fi chiar mai mârlan și mai iresponsabil decât atacatorii lui.

Prin această ieșire, Iohannis nu s-a discreditat doar pe sine ca om și lider politic, ci însăși instituția pe care o reprezintă vremelnic, trădând disperare și lipsă de scrupule. Iohannis dovedește nu doar că este un om politic mărunt și complet depășit de poziția pe care a fost cocoțat, ci și că este dispus să arunce țara într-o criză internă și internațională doar pentru a deturna atenția de la gravele probleme cu care se confruntă guvernarea și pentru ca partidul său să dobândească un iluzoriu câștig electoral.  

Prin modul în care au reacționat sau au ales să nu reacționeze se descalifică și o bună parte din vocile civice care atacau feroce și pe bună dreptate derapajele asemănătoare ale celor de la PSD sau PRM și care-i ridicau osanale mai mult sau mai puțin libidinoase actualului președinte, vânzându-l alegătorilor ca exponent al civilității și bunului-simț.

Mai mult, toată lumea bună, influenceri și media quality, care luptă de zor cu fake-news-urile și dezinformarea, solicitând măsuri ferme împotriva celor care pun în circulație sau răspândesc astfel de știri, se descalifică iremediabil în contextul în care aleg să tacă sau chiar să ia parte prin diverse acrobații argumentative la acreditarea veridicității scenariului alarmist prezidențial. 

Urmărește-ne pe Google News