Toți greșim. Vladimir Tismăneanu a greșit când, vineri seară la București, la prânz pe Coasta de Est a Statelor Unite, a publicat pe contul său de Facebook, un ”meme” care ironiza ”ciorile de la Țăndărei”. Conform postării lui, ”ciorilor”, li s-ar fi închis ”aeroportul” de pe uluci.

Localitate în carantină, cu o semnificativă comunitate romă, Țăndărei a devenit în ultima săptămână ținta atacurilor mediatice rasiste din România.

Profesor de științe politice la Universitate din Maryland, Vladimir Tismăneanu s-a adăugat acestor atacuri.

Toți greșim.

”Precizarea” în loc de scuze

Imediat, sociologul Gelu Duminică, dar și alți oameni din România, au reacționat critic la postul profesorului. La scurt timp, Tismăneanu a șters postul. 

A revenit nu cu o scuză, nu cu regrete, ci cu ”o precizare”. 

Profesorul Tismăneanu a explicat de ce a făcut gestul. Inițial, argumentația a fost mai lungă și a conținut inclusiv ideea că el nu e familiarizat cu situația românească. Apoi, a șters această remarcă legată de contextul românesc.

Și a rămas următoarea explicație: 

”O eroare, o precizare. Azi am postat, vreme de câteva minute, o poză primită pe messenger. Se voia haioasă. Nu-i desluşisem implicaţiile rasiste. Am şters-o imediat. Pagina mea este opusă oricăror forme de rasism, xenofobie, intoleranţă, excluziune. Învăţătură de minte pentru mine. Poate şi pentru alţii”.

Apoi, profesorul Tismăneanu a șters și precizarea. Cu totul.

Fiecare dintre noi greșește. Și, de multe ori, nu știm dacă ceea ce facem e bine sau rău. Dar sunt momente în care știm că am făcut ceva rău. 

Vladimir Tismăneanu știe că a făcut ceva rău. Și a avut ocazia să o recunoască. Nu doar în orele de după, cu siguranță tensionate pentru el. Dar a avut ocazia să o recunoască în toată ziua americană și noaptea românească ce au urmat.

În schimb, profesorul a ales ”să precizeze” și să se plaseze într-o superioritate morală în care ne comunică faptul că o avea el ceva de învățat, dar cu siguranță și alții au de învățat din ceea ce i s-a întîmplat.

Numai că lui Vladimir Tismăneanu nu i s-a întâmplat nimic, el nu e diateza pasivă a voinței altora. Nu e nicio victimă a hazardului. Pur și simplu, a dat-o în bară.

Noi, aici, în contextul românesc, știm cum se petrec lucrurile acestea și mai știm că politicienii, managerii  de spital, șefii de țară și de Guvern nu recunosc niciodată că au greșit. 

E ca și cum multă lume e de vină, dar nimeni nu poartă responsabilitatea.

După ”precizarea” ștearsă de Tismăneanu, astăzi Mircea Cărtărescu a sărit în apărarea ”dragului meu prieten Vladimir”. 

Într-o postare pe Facebook, marele scriitor, cu adevărat mare, îi ceartă pe ”fariseii” care au reacționat la fotografia rasistă postată de profesorul Tismăneanu. 

Același Mircea Cărtărescu oferea acum câteva săptămâni   un interviu pentru Radio România Cultural în care spunea, foarte frumos, că pandemia COVID-19 ne arată că ”suntem una, suntem în aceeași oală cu toții, din Africa, din Australia”. 

Numai că, destul de repede, ”prietenii” ies din oala comună a umanității. 

Prelungire spirituală a ”precizării” lui Tismăneanu, postarea lui Cărtărescu ne invită să acceptăm că, de vreme ce ei, prietenii, au ocupat poziția morală, nu pot fi de vină. Dimpotrivă, culpabili sunt ”oameni care nu au avut nimic de spus pe lume, dar care cred că le sunt superiori”. Aceștia sunt ”fariseii”.

Numai că nici Gelu Duminică, nici Ciprian Necula, nici Institutul Elie Wiesel, nici alți oameni sau instituții care s-au exprimat public, nu au invocat vreo superioritate. Ei, pur și simplu, au remarcat postarea rasistă a profesorului de la Maryland.

Apoi, Mircea Cărtărescu a șters și el apărarea prietenului și atacul la ”oamenii care nu au avut nimic de spus pe lume”.  

Cu atâtea ”cancelări” nu e de mirare că și la Maryland Airport toate responsabilitățile sunt anulate.

Urmărește-ne pe Google News