”Să nu ne fure străinii cifrele de plan de la Oraca”. Așa ironiza poporul, pe vremuri, obsesia regimului Ceaușescu pentru păstrarea secretelor. Oraca era un combinat fictiv de pui, imaginat în schițele sale comice de scriitorul Ion Băieșu în anii ’70, pe vremea în care puii înșiși urmau să devină o ficțiune.
Despre Oraca și secretele sale glumea celebrul cuplu Tanța și Costel. Filmat după piesa lui Băieșu și interpretat de perechea Coca Andronescu – Octavian Cotescu, ”Tanța și Costel” devenise cel mai de succes serial difuzat la TVR și multă lume folosea replicile lor ca să ia peste picior secretomania comunistă.
După 50 de ani, peisajul instituțional și-a pierdut capacitatea de represiune, dar și simțul ridicolului. Așa se explică faptul că premierul Florin Cîțu a trimis Corpul de Control după ce Ministerul Sănătății a publicat informații publice, pe care românii ar fi trebuit să le afle din prima săptămână de pandemie. Numai că, odată cu starea de urgență, au intrat în funcțiune oamenii de la Oraca.
De la început, ascunderea adevărului despre testele Covid a fost, după cum arată cu putere toate indiciile în timp ale acțiunii autorităților, soluția calmării populației. Sau a controlului, depinde cum îl definim.
Adrian Streinu-Cercel ne anunța la începutul lui martie 2020 pe Antena 3 că putem face 2.000 de teste pe zi. „Capacitatea de testare este în funcțiune și este suficientă”, declara liniștitor și Nelu Tătaru, pe atunci secretar de stat. În realitate, așa cum descoperea presa pe 19 martie, surse oficiale din Ministerul Sănătății arătau că nu puteam face mai mult de 700 de teste pe zi, cifră pe care șefii pandemiei au recunoscut-o abia atunci când a fost nevoie, după multe luni, să arate ce sus au ajuns față de cât de jos plecaseră. Ceea ce e adevărat. Am ajuns la zeci de mii de teste pe zi de la câteva sute.
Ministrul Ciucă luptă pe frontul secretelor
Astăzi, Nelu Tătaru susține că cifrele testelor Covid defalcate pe județe și furnizate de Ministerul Sănătății aveau nevoie de aviz.
Iar întrebarea adresată în public lui Vlad Voiculescu: „Ați avut avizul SRI și STS?” sugerează, dar nu circumscrie și poate păcăli, zona deranjată de transparență, cea care l-a determinat pe premier să trimită Corpul de Control pe urmele lui Tanța și Costel. Însuși Nicolae Ciucă, ministrul apărării, susțin surse concordante, este unul dintre liderii frontului de la Oraca, puternic iritat de publicarea datelor, nu atât cele despre teste, cât despre centrele speciale de vaccinare.
Și e interesant cum Florin Cîțu, un prim-ministru care s-a luat curajos de gât cu structurile birocratice când a fost vorba de sporurile aberante din sistemul public, s-a retras imediat când cineva i-a făcut cu ochiul.
În fond, ce arată aceste informații?
Bucureștiul a făcut 7.000 de teste pe zi, Timișoara aproape 2.000, Clujul peste 1.300 și că sunt toate în roșu. În timp ce județele care testează puțin, Buzău, Giurgiu, Tulcea sau Covasna, cu cel mult 200 de teste pe zi, sunt verzi.
Avem multe centre de vaccinare pentru ”speciali”, la un moment dat mai multe decât cele pentru cetățenii obișnuiți.
O autoritate secretă a statului
Luni seara, la TVR, Dan Barna a spus că reclamația către Guvern ar fi venit de la ”o autoritate a statului”. Dar numele e secret, nu poate fi rostit?
Probabil că nu e vorba despre ASF, care și-a vaccinat și ea angajații la un centru special, pentru că în societatea în care Tanța și Costel au avansat la rang de miniștri Autoritatea de Supraveghere Financiară este obiectiv strategic, iar numărul de angajați vaccinați este trecut la secret.
Dar nu e ASF, căci alții dețin secretele, exercită puterea nealeși și conduc și Comitetul de Vaccinare. Apropo de secrete și apropiindu-ne de sursa supărării, doar dacă s-ar imuniza și tancurile ar fi justificat să se neliniștească cineva că se cunoaște public numărul, oricum aproximativ, al angajaților MApN, MAI, SRI sau al altor instituții trecute pe la centrele anti-Covid.
O întârziere de 50 de ani și încă unul
De fapt, toată această tulburare în statul român are o miză simbolică mult mai mare.
Probabil fără să-și propună, părțile implicate iau temperatura societății. La o jumătate de secol după breșa de securitate de la Oraca, cum stăm pe palierul transparenței, unul dintre cei care definesc o democrație? Cât ne pasă? Acceptăm să ni se ceară avizul, în loc să arătăm noi Constituția?
O parte a statului nostru e supărată că am intrat în posesia proprietății noastre comune, căci asta înseamnă informațiile publice: ele sunt proprietatea cetățenilor, precum străzile pe care mergem și aerul pe care-l respirăm. Vlad Voiculescu nu ne-a făcut niciun favor. Ne-a dat cu un an întârziere ceea ce ne aparține.