Nu mult mai târziu, prin 2016, vedeta TV pare că s-a decis. “Tolontan să fie investigat de DIICOT!”, a cerut imperativ starul Antenei 3 în cursul investigației jurnalistice a GSP despre infecțiile nosocomiale și despre HexiPharma.
Cum pentru prostie nu te anchetează procurorii, rămâne cealaltă variantă.
Badea crede că sunt un ticălos, eu cred că Antena 3 este propagandă în stare pură.
Omul întemnițat pentru că i-a scris ironic lui Ceaușescu
Atunci când faptele pe care le relatează sunt adevărate și importante pentru interesul public, nu mesagerul contează, ci realitatea prezentată.
Pornind de la dezvăluirile luju.ro, un alt site cu care nu am nici o afinitate, Antena 3 a prezentat luni seară un episod mai vechi din “Memorialul durerii”, cu povestea disidentului comunist Iulius Filip.
Filip a fost condamnat, în 1981, pentru că i-a trimis o scrisoare-pamflet lui Nicolae Ceaușescu și un mesaj liderilor polonezi ai “Solidarității”.
Cu bravura și seninătatea omului egal cu sine, Filip și-a acceptat condamnarea și bătăile din închisoare, repetând mereu că e dreptul lui, ca muncitor și cetățean, să adreseze o scrisoare președintelui țării și secretarului general al PCR, care se revendica drept partidul muncitorilor.
Întemnițat pentru 5 ani și 4 luni, deținutului politic i-a fost de două ori refuzată eliberarea de către comisia de la închisoarea din Aiud, prezidată de tânărul procuror Augustin Lazăr, atunci în vârstă de 29 de ani.
Astăzi, la 62 de ani, Augustin Lazăr, este procurorul general al României și admiratorii săi îl laudă pentru că se luptă cu “ciuma roșie”.
Să ne întrebăm cum ar fi fost dacă nu Augustin Lazăr, ci Tudorel Toader refuza eliberarea unui deținut politic.
În câte feluri, pe câte forumuri și de la câte tribune ar fi fost cerută demisia ministrul justiției?! Nu că Toader și-ar merita poziția de ministru al justiției, când e limpede că, pentru el, miza sunt infractorii și nu victimele.
N-a eliberat un deținut care nu trebuia să fie deținut!
Revenind la episodul Aiud, putem accepta, și nu e o eroare aici, că Augustin Lazăr a fost doar un mic șurub în mecanismul care i-a strivit viața lui Iulius Filip.
Ce ar fi făcut un alt procuror în locul lui Lazăr, întreabă apărătorii săi? Exact același lucru. Și tocmai aici e culpa sa de neșters. S-a aliniat “banalității răului”, s-a ascuns după sistem nu în cazul unui cartuș de Kent dus unui mecanic auto ca să-i repare mașina înainte de rând, ci în cazul unui om închis pe nedrept.
Nimeni nu-l acuză pe Lazăr că a procedat ilegal cu 35 de ani în urmă.
Există însă o serioasă doză de absurd să spui că Augustin Lazăr a respectat regulile neeliberării unui condamnat care, de fapt, nu trebuia să fie condamnat!
Și dacă Augustin Lazăr n-a putut să facă ce a făcut Iulius Filip, să înfrunte sistemul, e dreptul lui Lazăr să fie multe lucruri în noua sa viață, dar nu procuror general, căci nu ești un apărător prea convingător al independenței justiției de vreme ce nu ai apărat dreptatea unui om chinuit doar pentru că a avut o părere.
Coaliția penalilor
Fără anticorupție și fără lupta împotriva deprofesionalizării, cum bine observa deunăzi Iulian Fota, România se poate prăbuși.
Ce face această largă coaliție a penalilor, de la Ghiță la Udrea și de la Dragnea la Vâlcov, atacă nu doar un cod penal, ci însăși posibilitatea de îndreptare a unei societăți.
Din acest motiv, oamenii sunt atât de furioși și nu mai vor să audă nimic din ceea ce li se pare neesențial.
Dar să ai, ca țară europeană democratică, un procuror general care să fi întors ochii și să fi pus ștampila “Refuzat” pe cererea unui om închis din motive politice, acesta nu e un detaliu.
Coaliția penalilor nu poate fi înfruntată cu oameni care au asemenea schelete în dulap.
Citește și: