În loc să ne roage candidatul să-l ascultăm, a ajuns poporul să-l implore să ne vorbească!

John McCain a fost un erou. Doborât deasupra Hanoiului în timpul războiului din Vietnam, pilotul s-a făcut zob și restul oaselor i-au fost zobite de comuniști. Deși i s-a făcut oferta de a fi eliberat, el a rămas ani de zile în prizonierat, spunând că nu acceptă nici un privilegiu și va pleca din celulă împreună cu ultimii săi camarazi. 

Revenit în țară, vreme de 30 de ani, John McCain a servit ca senator propriul electorat, Partidul Republican și țara.

În octombrie 2008, când John McCain a candidat contra lui Barack Obama, senatorul a avut o întâlnire în Minnesota. O susținătoare a sa s-a ridicat și i-a spus că ea nu are încredere în Obama pentru că e arab. Ceea ce a urmat va fi povestit atâta vreme cât oamenii se vor încrede în alți oameni, votând și lăsându-se conduși de semenii lor.

John McCain a luat, cu un gest firesc, microfonul alegătoarei sale, și i-a spus: ”Nu doamnă, nu e (arab)!”. 

Într-o sală aprigă și radicală împotriva inexistentului Obama, deja din jurul bărbatului se auzeau vociferări care creșteau, McCain și-a asumat riscul de a fi el însuși apostrofat, și-a păstrat demnitatea opiniei și a continuat, calm: ”Senatorul Obama e o persoană decentă, cu care am dezacorduri pe foarte multe teme fundamentale și despre asta e vorba în această campanie”. 

Recomandări

Campionii traseismului politic din listele pentru alegerile parlamentare. Partidele le favorizează eligibilitatea în detrimentul candidaților noi

”Sunt mai bun decât senatorul Obama și de aceea candidez. Dar e un om decent”, a încheiat republicanul.

Femeia purta tricoul cu numele McCain. Dar John McCain nu a avut nici o ezitare de a o opri și de a o contrazice atunci când rivalitatea se transformase în ceva ce ataca baza democrației: respectul pentru părerea celuilalt, pentru viziunea lui, oricât de diferită ar fi de a ta. 

***

Nelson Mandela a fost închis 27 de ani pentru convingerile sale. Când a ieșit din închisoare, liderul mișcării de eliberare din Africa de Sud a luat un elicopter și, în august 1995, a mers în Orania, una din enclavele albilor din Northern Cape. 

Președintele a bătut la ușă și a băut un ceai cu o femeie albă, în vârstă de 94 de ani. 

Femeia se numea Betsie și era văduva lui Hendrik Verwoerd, arhitectul apartheidului, una dintre cele mai inumane manifestări politice cunoscute de lumea modernă.

Devenit cel mai puternic om al țării sale, o țară care cerea răzbunare, Nelson Mandela a ales reconcilierea și ceaiul.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. „POS-ul nu mai funcționează, se poate plăti doar cash”. Ce ar trebui să verifice Corpul de Control al Ministerului Culturii

***

Ce face președintele Klaus Iohannis când refuză dialogul e toxic pentru democrație. 

Ceea ce alți oameni de stat care au suferit cu adevărat au refuzat să facă, și anume să-și demonizeze adversarii până la a cere scoaterea lor în afara jocului, Klaus Iohannis o comite cu nonșalanța unui politician complet neinteresat de ce va decurge de aici încolo, după o realegere care, cu mare probabilitate, va avea loc.

Oricum, în general, în România, candidații vorbesc despre ei. Ca și cum noi ar trebui să ne adaptăm la stilul și la programul lor, nu invers. 

Președintele însă ridică ștacheta sfidării publicului și inversează întregul raport dintre guvernați și guvernanți.

În toate campaniile electorale din lumea democratică, politicienii cer atenția oamenilor, pe care îi roagă să le ofere timpul lor. 

Iar cea mai bună formă pentru public pentru a înțelege ideile diferite este conversația față în față între contracandidați. Când respingi o regulă de bază și ajunge poporul să te roage să-l convingi că-i meriți votul, tu te poți alege, nici vorbă, dar s-ar putea să nu-l mai poți conduce.

Urmărește-ne pe Google News