20 comentariiPare că e ceva care nu se va termina ușor în „supărarea Schengen”. Oare de ce? Am mai pierdut și o să mai pierdem. Suntem adecvații refuzurilor, uneori până la resemnare. Ce se întâmplă acum, în mod special, de rana continuă să pulseze în trupul nostru comun, social?
Unul dintre răspunsuri l-a dat, în felul său tăios și precipitat, Alina Mungiu-Pippidi. Un om cu adevărat liber în gândire, ea se autocitează excesiv, iar Andrei Pleșu a avut dreptate în ceea privește acest accent al ei. De aceea poate că oamenii n-au răbdare și cred, uneori, că mereu e vorba despre ea. Dar, în acest caz, nu e.
Invitată la emisiunea Laurei Chiriac de pe B1TV, Alina Mungiu-Pippidi a vorbit despre uriașa cantitate de incompetență românească, verde, autohtonă, care a dus la eșec. E nepriceperea politicienilor, dar și a tehnocraților care țin legătura noastră cu Europa.
Nu ne înțelegem unii cu alții în aproape niciun domeniu, mai puțin în acest punct: ne-a ajuns incompetența.
De la președintele Iohannis la miniștrii Aurescu și Bode, totul trecând prin premierul-în poziție-de-drepți Ciucă, politicienii sunt doar vârful diletantismului. O întreagă generație expirată de „specialiști” stă în spatele lor și speră să se mai salveze o dată. Asta în timp ce enorm de mulți tineri, școliți aici sau în străinătate, nu au nicio șansă.
Poate că despre saturația în fața contraperformanței e vorba în această furie mocnită a românilor. Milioane de concetățeni, care altfel nu sunt deloc de aceeași parte, unii credincioși, alții atei, unii naționaliști, alții globaliști, unii steliști, alții rapidiști, se exprimă de această dată în aceeași direcție.
Suntem extrem de diferiți în societatea noastră. Nu ne înțelegem în legătură cu nimic, în afară, pare-se, de un lucru: ne-a ajuns cu incompetența.
Supărarea e direct proporțională cu sesizarea prostiei organizaționale a celor de care depindem. Iar simțul că suntem în mâna unor mediocri este mai pregnant decât în urmă cu 10 sau chiar cu 5 ani pentru că, în acest timp, România a evoluat. În țară și în străinătate, profesioniștii și truditorii din orice domeniu, de la extraordinarele femei care îngrijesc bătrâni în Austria și până la medicii sau inginerii români, toți au văzut ce înseamnă un lucru bine făcut în lumile lor profesionale. Nu mai ține cu nerozia care lezează minima coerență logică!
Explicațiile ridicole și asistemice, de tipul „Nu căutăm vinovați în interior”, furnizate de „cașcheta” Nicolae Ciucă, se sfărâmă cât ai clipi. Dacă responsabilii nu sunt în interior, unde îi căutăm? Pe Lună, la Kremlin, așteptăm să se dezghețe permafrostul arctic și să-i descoperim acolo, degerați?
Orice echipă sau sistem decent din lumea asta, că e familie adunată în bucătărie, firmă sau comună, își analizează propriile erori. Altfel cum să înveți, dând mereu vina pe alții, domnule Ciucă?
Incompetența a strălucit pe deplin și în guvernul Austriei
Și probabil că a mai fost ceva de s-a stârnit o supărare la nivel de societate. Incompetența și spiritul rudimentar au ieșit la iveală și din partea guvernanților austrieci. Cancelarul Karl Nehammer s-a comportat cu o exaltare brutală, iar explicațiile lui violente au vibrat negativ și au atacat cifrele, studiile și minima logică.
Deodată, românii și-au zis: „Wow, deci chiar ne credeți proști? Nu e de ajuns sfidarea mediocrilor ăstora de ne conduc, mai veniți și voi, la fel de nepregătiți și de sfidători?”.
Românii, din țară și din străinătate, sunt în stare, după decenii de experiențe, unele la vârful domeniului lor, să facă distincția dintre aventurieri și meseriași.
Ei au sesizat că seamănă felul nedemocratic în care Nehammer a refuzat să stea de vorbă cu presa românească și invitația superioară de luni seară a lui Klaus Iohannis, de la întâlnirea cu președintele Elveției. Aflat în corzi încă înainte să primească vreo întrebare, președintele Iohannis a propus, nici mai mult, nici mai puțin, să discute cu presa românească, pe larg, peste două zile, la Bruxelles.
De ce nu a făcut șeful statului o conferință de presă cu tema Schengen aici, în România? Redacțiile nu au resurse să trimită oameni la Bruxelles, după ce abia s-au întors ziariștii de la Bruxelles, la JAI.
Ce e cu bătaia asta de joc? Și, la urma urmei, cine se crede președintele României de mută dezbaterea națională în funcție de locul unde merge el? Normal e să aibă loc conversația unde sunt interlocutorii și publicul, nu unde se transportă una dintre părți, chiar pe banii celor care astfel sunt privați de explicații.
Ați mers prea departe
Sigur că există diferențe de sisteme. În timp ce Ministerul de Interne de la Viena continuă să ne răspundă prompt la întrebări, chiar după vetoul Schengen, Ministerul de Externe condus de Bogdan Aurescu a stat trei zile ca să ne anunțe că a înregistrat întrebările noastre. Că le-a înregistrat! Mai vedem când ne vor răspunde.
Ați mers prea departe. Vorba unui vers al trupei „Spam”, oamenii s-au săturat să ia lumină de la girofar.
Chiar ați mers prea departe. Nu știm ce înseamnă asta. Dar meritați orice va veni peste voi. E prea mare nepriceperea și prea mare sfidarea. Problema e că ne va lovi și pe noi. De aceea, soluția e, ca întodeauna, democratică. Demisia.
Foto: Hepta