ComenteazăTudorel Toader e supărat că ziariștii îl aleargă peste tot, asta pentru că demnitarul nu stă niciodată locului.
E iritat pentru că primește întrebări în momente improprii, de vreme ce nici un moment nu e, din punctul lui de vedere, potrivit pentru ca oamenii să-l întrebe ceva. Căci pe oameni îi reprezintă presa.
Respectul demnitarilor pentru informarea cetățenilor a ajuns la un nivel critic.
Președintele țării, Klaus Iohannis, nu dă interviuri din principiu.
Premierul Viorica Dăncilă merge doar în studiourile unde întrebările arată ca și cum ar fi aranjate.
Și, peste toți, eminența statului de drept, Tudorel Toader, interzice dreptul la informațiile de interes public invocând Legea pentru accesul la informațiile de interes public. Nu e nici o butadă aici, așa sună comunicatul Ministerului Justiției în privința celor doi jurnaliști.
Ca ziarist, am avut privilegiul să văd cum decurg întâlnirile cu presa a sute de oficiali importanți din zeci de țări. Președinți de stat, șefi de mari companii, miniștri de toate categoriile, boși de la CIO sau FIFA, campioni în triumf sau vedete pe margine depresiei, oameni din toate semințiile tratează jurnaliștii cu răbdare sau cu nervozitate, acizi sau imperturbabili, dar aproape fără excepție ca pe niște semeni ai lor.
Demnitari din Australia în Burkina Faso și din India în Vietnam discută cu presa într-un stil civilizat. Tudorel Toader, nu.
Și nu pentru că are reflexul profesoral de a le preda ziariștilor ca de la catedră, acesta e un alibi, ci pentru că el se adresează în general presei și populației ca unei categorii inferioare, ca unor persoane fără însușiri.
Așa cum nu dă doi bani pe instituțiile democratice precum consultarea sau Parlamentul, la fel nu dă doi bani pe instituții precum conferința de presă.
Motivul e simplu: Tudorel Toader se poartă ca și cum instituțiile înguste și lumea largă sunt populate cu suboameni în mijlocul cărora a avut ghinionul să se nască.
Fotografie principală: EPA