Libertatea a publicat astăzi două telegrame din 19 și 20 decembrie 1989, în care Trandafir Cocârlă, ambasadorul României la Viena, transmitea ministrului de externe Ion Stoian felul în care delegația României a apărat regimul Ceaușescu și a negat existența morților de la Timișoara, cetățeni români vinovați doar pentru că cereau schimbarea unui regim criminal.

Intrat prin telefon la emisiunea Adrianei Nedelea, Teodor Meleșcanu a recunoscut că ”eu nu am fost șeful delegației, ci singurul om din delegație care a participat la acele întruniri”.

Ambasadorul României se referea exclusiv la el, așadar.

Ce a relatat ambasadorul că a spus Meleșcanu diplomaților străini despre revoluția la Timișoara? Pe scurt, că ea nu exista și că sunt ”acțiuni provocatoare și diversioniste inițiate de cercuri reacționare, antiromânești, de serviciile speciale și oficinele de spionaj din străinătate”.

  • ”Delegația (n.r. adică Meleșcanu, după cum singur recunoaște) a arătat cu toată claritatea că nu are cunoștință despre așa-zisele ”evenimente de la Timișoara” Telegrama MAE 063.296 din 19 decembrie 1989
  • ”Delegația țării noastre (n.r. Teodor Meleșcanu) a respins în mod categoric alegațiile, subliniind în esență următoarele: Este un fapt regretabil de a se folosi un asemenea cadru pentru colportarea unor zvonuri și știri de presă neconfirmate” Telegrama MAE 063.298 din 20 decembrie 1989

Această relatare a ambasadorului României coincide cu ceea ce povestiseră, către propriile ministere de externe, diplomații canadieni și americani. Și ei arătaseră că Meleșcanu a negat crimele regimului Ceaușescu de la Timișoara, numindu-le ”știri neconfirmate de presă”.

Când a fost întrebat în decembrie 2019 despre episodul din urmă cu 30 de ani, Teodor Meleșcanu, devenit președintele Senatului României, a negat, aruncând vina pe diplomații străini, care n-ar fi relatat corect ce a spus el atunci.

Prin munca jurnalistului Adrian Cochino și datorită deschiderii MAE, publicul are acum acces la a treia sursă oficială. 

De data asta, chiar diplomația românească confirmă servilismul lui Meleșcanu în fața singurului regim din Europa postbelică care a tras în propriul popor.

Întrebat de Adriana Nedelea cum își asumă răspunderea, șeful Senatului a  folosit aceeași retorică precum în 1989: ”era război rece”, ”părțile exagerau” și ”nu-mi pot asuma răspunderea pentru speculații de presă care vin din interpretările unor diplomați, fie ei străini sau români”. 

Putem trage linie. 

  • În 1989, crimele comise de guvernul comunist la Timișoara erau numite de către Teodor Meleșcanu ”știri de presă neconfirmate”.
  • În 2020, minciunile sunt puse de același om, ajuns al doilea om în stat, pe seama ”speculațiilor de presă” și ”interpretărilor ambsadorilor”.

Că, în decembrie 1989, Teodor Meleșcanu a recitat versiunea oficială, e de înțeles. Că a rămas la vîrful politicii României, a fost o necesitate. Așa a arătat strategia de cadre: s-au promovat oameni șantajabili, care au făcut ce au dorit păpușarii, în operațiunea de devalizare a resurselor naturale, de capital și umane ale unei țări, chiar în anii în care aceasta avea cea mai mare nevoie de ele. Conducătorii au crezut că știu ei mai bine și că sunt singurii care pot gestiona puterea.

A rezultat o țară membră NATO și integrată în UE, care s-a dezvoltat, acestea sunt părțile bune, dar care nu recuperează decalajele economice, așa cum a arătat o analiză a Ziarului Financiar. În plus, am pierdut peste 4 milioane de compatrioți în străinătate și suferim de lipsă de încredere, de coeziune și de speranță colectivă.

Cei care au construit politica de personal în acești 30 de ani au eșuat. Iar creațiile lor toxice s-au eternizat. Teodor Meleșcanu nu demisionează, deși faptele îi sunt net defavorabile și, prin atitudinea lui jenantă, el degradează a doua funcție în statul român.

Președintele Senatului nu demisionează pentru că face parte dintr-o elită care nu e obișnuită să dea socoteală.

Meleșcanu este același om care a negat dorința de vot a Diasporei, pentru ca la numai câteva luni, tot un guvern PSD, puternic presat de societate, să creeze condițiile ca aproape 1 milion de români să voteze din străinătate la alegerile prezidențiale. Cei 1 milion de oameni arată cîți au fost, de fapt, stopați să voteze la alegerile anterioare.

Putem trage linie.

A fost diplomat, a fost șef de partid, a fost ministru de externe și este șeful Senatului României. A venit timpul unei demisii de onoare, înainte ca negarea să se transforme într-o agonie care să ducă și mai mult în derizoriu încrederea compatrioților săi în Parlament.

Urmărește-ne pe Google News