E deja stabilit. România are o inflație mult mai mare față de media UE. O parte vine din cauze externe. O mare parte din inflație vine dintr-o sumă de nesimțiri: decizii stupide sau tendința de a avea veșnic grijă de ăia cu bani în defavoarea prostimii. Asta crește paranoia și nesiguranța cetățeanului român. El nu știe doar că toate se vor scumpi, ci simte zi de zi ceva ce pare o continuă păcăleală, o loterie neagră a prețurilor. 

1. Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei

Intervențiile în piața de speculă, după liberalizarea energiei (probabil cea mai idioată decizie politică luată în ultimul deceniu), au fost oricum slabe. Sancționarea celor care au jucat incorect este ridicol de slabă. În plus, mai sunt tolerate și practici care aduc un plus de stres și nesiguranță într-o piață nebună a prețurilor.

De exemplu, celebrele „regularizări”. Luna septembrie a însemnat un nou val de facturi uriașe. Marii distribuitori (Electrica Furnizare, Enel etc.) ne-au înnebunit ani de zile că vor schimba contoarele cu unele inteligente. În unele locuri le-au înlocuit și degeaba – tot consumatorul trebuie să trimită „citirea”, să confirme, cu alte cuvinte, ceva ce teoretic ăștia știu deja.

Aici nu mai e vorba de prostie sau cinism politic și de business, este pur și simplu stresarea inutilă a oamenilor într-o perioadă în care oricum facturile îi dărâmă. În România, e mai mare stresul că factura a ajuns ca un soi  de loterie a morții decât că s-a scumpit energia: și dacă primești factură de 30.000 de lei, și dacă primești una de 50 de bani, tot în bătaia sorții ești.

2. Căldura

Subvențiile pentru căldură sunt inegalitate curată. Știm deja chestiunea București, cea mai bogată zonă, dar și cea mai subvenționată în domeniul căldurii pe timp de iarnă. Eu nu zic să le tăiem subvențiile bucureștenilor, cum fantazează unii, ci să concepem programe măcar similare pentru restul țării. În mediul rural domină încă încălzirea cu lemne.

Sunt ajutoare pentru familii foarte sărace. Dar ce e mai grav e că prețul lemnelor distruge tot „mijlocul”, acele familii care nu iau nici ajutor, nu stau nici pe roze, în general, familii de muncitori mai răsăriți sau funcționari. Până la sfârșitul iernii se va desăvârși un proiect egalitarist de coșmar: 80% vor fi la fel de săraci. Trebuie să fii bogat bine ca să iei ajutor de stat pe măsură, asta e legea de fier.

3. Consiliul Concurenței

Consiliul Concurenței nu atacă pe cât ar trebui mișcările misterioase de prețuri, de mărfuri în condiții de monopol. M-aș fi așteptat ca după acești ani să văd rapoarte spectaculoase cu nereguli. Mai nimic sau amenzi ridicol de mici pentru afaceri ridicol de mari. Inflația foarte mare e dublată de un gust exasperant pentru speculă.

Toată lumea din comerț vrea să dea lovitura. Dacă nu se intră serios în specula cu mărfuri, să nu ne mirăm atunci că România are inflație dublă față de media UE. E doar semnalul că statul nu mai există decât ca să ofere rente, nu reglementări.

4. Cheltuielile pentru înfrumusețare urbană

Construcții de-a-n boulea, panseluțe, copaci seculari tăiați și suplimente „de natură”, adică arbuști în ghivece. Sensuri giratorii stricate și refăcute de 10 ori pe an. Suntem în criză sau nu suntem? Nu sunt bani pentru școli, nu sunt bani pentru infrastructură serioasă (țevi, piste de biciclete etc.), sunt mereu bani care se dau în modul cel mai evident pentru clientelă politică.

La aceste „înfrumusețări” suntem perfect părtași ca alegători. Cu alte cuvinte, dacă punem botul la trei panseluțe și două felinare, ne merităm soarta. Aici e și nesimțirea noastră, aceea de a aprecia mai mult trei ghirlande triste de flori de câmp, în loc să apreciem spații verzi „pe bune” păstrate responsabil în oraș. Cheltuielile cu PNRR au declanșat și lucrări utile de modernizare, dar și multe cheltuieli imbecile.

5. Cea mai netransparentă implicare în război din Europa

România, parte din UE și NATO, e și parte dintr-o linie, deocamdată imaginară, a unui front posibil între Vest și Rusia. România și-a tot mărit cheltuielile militare, ajută Ucraina în război, face ce trebuie să facă în calitate de partener NATO. Însă o face complet netransparent, fără să-și anunțe cetățenii, fără să dea nici cele mai mici indicații despre costurile reale ale acestei implicări.

Este o formă de nesimțire cruntă, patronată de Klaus Iohannis, una care prevestește ceva și mai rău: că orice agravare a conflictului, până la confruntări deschise nu vor atârna DELOC și de dorința populară.

Pe scurt, vreau să știu cât de aproape sunt de război, și aș vrea să ne oprim dacă războiul amenință să intre în etapa directă americani vs ruși. 

Și o mențiune pentru Inspecția Muncii

Inspecția Muncii raportează foarte slab în comparație cu abuzurile din piața muncii. Asta e tradițional deja. Însă, atenție, inflația de acum se va materializa în recesiune, în pierderea joburilor. Adică fix acel moment în care patronii vor putea spune din nou „mai așteaptă 100 la ușă”. O spun deja.

Am intrat din nou într-o perioadă în care spunem „măcar am un job, oricât de prost”, încet-încet se duce perioada în care mai exista cât de cât presiune pe angajatori să țină muncitorii buni. În tot acest haos, cu angajații pe care-i are și cu capacitatea de până acum, Inspecția Muncii va deveni doar o umbră de stat care mai scapă o amendă-două de ochii lumii.  

Urmărește-ne pe Google News