Toți sunt ca Nicolae Ceaușescu

Pe ultimul lor drum internațional, românii sunt răsfățați, iată, pe bună dreptate de emisari aleși pe sprânceană. Și încă e în funcție falsul erou revoluționar Ciolacu! România rămâne o țară bananieră fără banane, în care mai și ninge, vorba aceea.

O neobrăzare mai mare ca a lui Marcel de la Buzău e greu de găsit. Poate dacă ne uităm la Ponta, care atârnă prin occident de gardurile unde plângeau românii acum unsprezece ani că nu pot vota din cauza guvernului Ponta.

Și cere iertare Ponta, ca să vedeți că nu există chiar nimic din ce Ponta să nu poată face fără să clipească. Ca să vedeți că nenea Iancu e etern.

E foame de bani, băieți, cum frumos cântau și băieții de la La Familia.

Poate Piedone să aibă, totuși, neobrăzarea mai mare. Dar el e într-o ligă doar a lui, națională, ce e drept.

Piedone, absolvent cu greu până și al școlii elementare, Piedone cel eliberat prematur din pârnaie, latră la olimpicul internațional Nicușor că e loază. Curat loază, curat constituțional! România, pe scurt.

Oricum, să-i pui pe Marcel de la Buzău și Piedone să conducă mai mult de o robă și să te aștepți să ieși cu țara din subsolul piramidei trebuințelor, să ieși din grotă – frumoasă comedie! Dar nu e cazul. Nu se poate, pentru că nu merge și așa.

Recomandări

Interlopii „fioroși” din anii 90, Fane Spoitoru, Oane al lui Ciucă, sau Cezar Nichita, lăsau oamenii fără case în cazinoul de la Intercontinental

De fapt, dacă vă uitați mai atent la toți, o să vedeți realitatea cruntă că toți au ceva din Ceaușescu, toți ar vrea să fie olecuță dictatori, să se bucure de cultul personalității și să conducă România după cum îi duce (sau nu-i duce) capul.

Ciolacu e Ceaușescu. Aceeași lipsă flagrantă de școală. Aceeași absență a măsurii. Aceeași torturare a limbii române în încercarea zadarnică de a încheia o idee. Minus amănuntul că pe vremea lui Ceaușescu s-au făcut școli și spitale și interesul României în lume nu era reprezentat de alde Sprânceană. Pe vremea lui Marcel s-a acumulat deficit bugetar și au prosperat clanurile transpartinice.

Și Antonescu e Ceaușescu. Același discurs bombastic, de păun. E drept, Antonescu e mai odihnit. E ușor când n-ai făcut nimic în ultimii zece ani și nici înainte nu sunt semne că ai fi făcut totuși ceva, mai puțin lovitura de palat ratată din 2012.

Ceaușescu n-a murit – este Ponta travestit, după cum frumos am mai strigat eu și altădată (zadarnic, desigur) prin piețe. Același curluntrism epocal.

Lasconi, oho!, era tot Ceaușescu. Același avânt în a-și da cu părerea despre lucruri din care înțelege mai puțin decât coana Leana, răposata. Retrasă la depoul din Câmpulung în urma micului puci, puciulețului, de la USR, doamna Lasconi tocmai și-a încheiat cariera în politica la vârf. Din fericire pentru toată lumea, inclusiv pentru domnia sa.

Recomandări

Ce averi impresionante a lăsat moștenire Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, considerat cel mai bogat român din istorie. Cum a împărțit 17 munți și 24 de moșii

Nicușor Dan e mai mult Valentin Ceaușescu, dar și el are un misecuvenism cu damf totalitar, se așteaptă să primească doar pentru că există.

Ia uite niște realitate: Bucureștiul e administrat oribil, stă să cadă și chiar va cădea, dar Nicușor vrea să urce dealul Cotrocenilor. Și nu-l întreabă nimeni de sănătate. Ce e, Nicușoare, cu tine?!

Și Gică Simion e tot Ceaușescu. Aceeași violență, pe care “geniul Carpaților” avea totuși viclenia să o mascheze. La Gică Simion de la galerie totul e pe față.

România e încă în epoca de aur fals și nu va ieși niciodată de acolo.

Nu peste mult, toate drumurile nu vor mai duce la Roma (adio, Roma!), toate drumurile ne vor ține în comuna noastră primitivă cu conexiune la internet, să privească românii pe larg cum urlă Șoșoaca ieșind din mare cu tricoul ud că „grasele au ce arăta”.

Cam ăsta e nivelul politicii românești, un bâlci macabru de tik-tok-mini-tok pentru guguștiuci.

Între timp, țara poate să o ia, cum s-ar spune, și dracu. Și, de altfel, a și luat-o.

Urmărește-ne pe Google News