Sub presiunea valului de critici din presă și societatea civilă, DIICOT revine în dosarul 10 august și decide infirmarea soluțiilor de clasare asupra reprezentanților Jandarmeriei. Astfel, Laurențiu Cazan și Sebastian Cucoș și fostul secretar de stat în Ministerul de Interne Mihai Chirică nu mai sunt absolviți de procurori sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz și complicitate la  serviciu, participaţie improprie la purtare abuzivă, participaţie improprie la fals intelectual, participaţie improprie la uz de fals și complicitate la participaţie improprie la purtare abuzivă.

Sunt două planuri la fel de importante în această speță pentru starea democrației din România și merită analizate pe rând. 

Pe de o parte, nu este deloc în regulă ca o structură de Parchet să deschidă sau să închidă dosare de cercetare penală pentru că așa dorește opinia publică.

Adevărul și căutarea lui presupun criterii obiective, atât la nivel de filosofie democratică, dar mai ales juridică. Iar un dosar penal nu poate lua chipul și asemănărea voinței populare, tocmai pentru că el se realizează pe fapte și probe.

Faptul că DIICOT decide infirmarea unor clasări nu face decât să-și asume vinovăția în instrumentarea acestei spețe și să-și decredibilizeze propriul procuror, Doru Stoica, acela care se ocupase de speță.

Doru Stoica care nu este chiar un procuror simplu, ci șeful Secţiei de combatere a infracţiunilor de terorism şi a criminalităţii informatice din DIICOT, un procuror, date fiind competențele, apropiat de SRI, care acum dorește să iasă la pensie. 

Un dosar cu o astfel de anvergură nu se soluționează fără ca șefii Parchetului să fie informați, în prealabil, despre soluție, or surse din magistratură susțin că procurorul general Gabriela Scutea nu era străină de clasările din această speță și nu s-a împotrivit.

În magistratură s-a împământenit un obicei nociv ca înainte de pensionare să ți se pună în brațe un dosar sensibil, pentru că odată dată soluția, indiferent cât de neprofesionistă sau de incomodă este ea, retragerea din meserie nu te mai supune criticilor colegilor de breaslă. 

N-a vrut să supere pe nimeni

Pe de altă parte, instrumentarea speței în sine, așa cum a fost făcută, cel puțin cu ce a apărut până acum din chiar comunicarea DIICOT, a lăsat și ea de dorit.

În investigația sa, procurorul Stoica a ocolit punctele sensibile și a jucat în așa fel încât să nu supere, prin soluția sa, nicio facțiune politică, fie ea PSD (conectată la șefii Ministerului de Interne și Jandarmerie) sau facțiunea liberală apropiată de Klaus Iohannis, cea care a avut un rol în organizarea sau mobilizarea pentru protest (actualii liberali Sebastian Burduja și Rareș Bogdan, premianți politic după rolul pe care l-au avut în acea vară).

Culmea, principalii vinovați au fost găsiți chiar victimele abuzurilor Jandarmeriei, cetățenii simpli, pe care, dintr-o confuzie probabil voită, procurorul Doru Stoica i-a băgat în aceeași oală cu galeriile de fotbal aduse intenționat pentru violențe și pentru deturnarea caracterului pașnic al protestului.

Tare mi-e teamă că dosarul 10 august a devenit noul dosar al Revoluției, care se va plimba ani mulți prin Parchete, până la prescrierea faptelor, tocmai pentru că instrumentarea lui profesionistă ar supăra mulți politicieni cu putere în statul român.

În plus, nu cred că dorește nimeni din structurile de forță să strice canalele de comunicare informală prin care se transmit informații, se iau rapid decizii sau se influențează niște personaje cu putere de decizie. 

Indiferent cât de antipatic ar fi rolul jandarmilor, mi-e greu să cred că jandarmii au devenit în noaptea lui 10 august niște abuzatori fără scrupule asupra populației, dacă nu ar fi fost, la rândul lor, alimentați cu informații privind starea lucrurilor.

Or cine avea interesul să inflameze situația din piață și în ce scop? 

O sursa din structurile de forță îmi explică, fără să-și asume citarea nominală, că o decizie defavorabilă jandarmilor ar crea un precedent periculos, pentru că într-o situație viitoare, nimeni din Jandarmerie nu ar mai îndrăzni să ia măsuri pentru restabilirea ordinii publice.

Totuși, pe această logică, întrebarea legitimă este cât de independenți sunt în deciziile lor, în momentul de față, șefii Jandarmeriei, câtă vreme funcția lor stă în pixul unui politician?

Dosarul 10 august, pe lângă abuzurile clare ale Jandarmeriei asupra cetățenilor, care trebuie condamnate de instanță, are de dat multe răspunsuri grele, dure, dar sănătoase pentru democrația noastră.

Falsa iluzie a independenței

Un procuror curajos va trebui să adune probe pentru a răspunde la următoarele dileme publice:

  1. Cine au fost actorii care au organizat protestul intitulat în mod mincinos protestul diaspora? A fost acest protest unul strict cu mize politice, pentru a aduce voturi PNL din rândurile diasporei?
  2. Cine a adus galeriile de fotbal în Piața Victoriei și în ce scop, prezente pentru a face scandal încă înainte de ora începerii protestului?
  3. Ce informații ajunseseră la Guvern și mai ales din ce surse privind încercarea de lovitură de stat?
  4. S-a aflat cineva în spatele lui Mălin Bot, care apare obsesiv în clasarea lui Doru Stoica și care, potrivit procurorului, ar fi dorit să pătrundă ilegal în sediul Guvernului?
  5. Ce discuții au avut loc între șefii Jandarmeriei și politicienii cu putere de decizie în statul român, mai exact, din rândul PSD la acea vreme? Au fost jandarmii instigați de către Liviu Dragnea să acționeze violent pentru reprimarea protestului?
  6. Cât de informat a fost președintele țării cu privire la dimensiunea și pregătirile pentru reprimarea protestului? A încurajat președintele Iohannis, pe căi informale, mobilizarea pentru acest protest?

Greu să cercetezi astfel de răspunsuri, câtă vreme Parchetele încă se scaldă în falsa iluzie a independenței lor.

Urmărește-ne pe Google News