După analiza situației actuale și ce prefigurează ea, temele tratate au fost legate de cum ar putea să dispară modelul relațional feudal și tehnologia înlocuiește șeful supraveghetor, cum noile relații de muncă modifică piața imobiliară și despre cum schimbă munca de acasă comunitatea, comerțul și alimentația publică. În episodul de azi, Patrick Andre de Hillerin scrie despre cum ar putea arată transportul viitorului apropiat.
Orașe goale, străzi pustii, autobuze, tramvaie, troleibuze și metrouri prin care bate vântul, prețul petrolului la minim istoric (ba chiar și preț negativ, orice o fi însemnând asta).
Nu neapărat restricțiile de circulație au dus la situația asta.
Peste un milion de oameni (în România) care nu mai au un loc de muncă, fie și temporar, plus un număr necunoscut de angajați care lucrează de acasă. A fost suficient pentru ca străzile, șoselele și autostrăzile să se golească. Nu că ar fi forfotă pe cale ferată, în aer sau pe ape…
Dacă viitorul va aduce cu el generalizarea muncii de acasă, însă naveta zilnică spre și dinspre locurile de muncă va dispărea în proporție foarte mare. Evident, acest lucru va influența transportul și industriile conexe, precum și mediul.
Mașini mai puține pe străzi, mașini mai mari în parcări
În ultimele două decenii, dacă nu și mai mult, aproape toate companiile producătoare de automobile au prezentat, periodic, ceea ce au numit “viitorul” transportului individual. Și era chiar individual. Mai mulți producători au anunțat sau lansat modele pentru o persoană, maximum două, cu spații mici de depozitare, gândite pentru traficul aglomerat al orașelor.
Dar totul părea și pare încă mai degrabă un exercițiu de PR. În paralel cu aceste mașinuțe, dezvelite cu fast la saloanele auto, dimensiunile reale ale automobilelor de pe piață au crescut, spațiile pentru bagaje au crescut și tot așa. Mai mult, vânzările în segmenetele SUV și pick-up sunt mereu în creștere, în timp ce vânzările din clasa mini sunt cel puțin stabile.
Este greu de presupus că marii producători auto au prevăzut sau au luat în calcul un lock-down mondial de amploarea celui prezent. Dar marii producători auto au obiceiul de a lucra cu proiecții pe minimum 10 ani. Dacă proiecțiile lor au dus înspre creșterea investițiilor în dezvoltarea de mașini mari, înseamnă că au luat în calcul scăderea traficului din orașe.
Mașinile “de oraș“, mici, adaptate spațiilor de parcare existente acum, ar putea deveni un moft în viitor. Dacă lucrezi de acasă sau ești șomer, este evident că nu mai ai nevoie să traversezi orașul pentru a ajunge la serviciu. Dacă ambii membri ai unui cuplu lucrează de acasă, iar copiii învață în regim de teleșcoală, o familie nu mai are nevoie de mai multe mașini pe care să le folosească zilnic. O singură mașină, mai mare, în care să încapă toți membrii familiei și cu suficient spațiu de depozitare pentru bagaje/aprovizionare va fi standardul.
Trenuri rapide, avioane mai mari, fără autostrăzi
Modul în care s-a desfășurat transportul de marfă și de călători în ultimele două-trei luni poate constitui un indiciu pentru posibila dezvoltare a transportului în viitorul destul de apropiat.
Modificarea obiceiurilor de consum, o eventuală dispariție a retail-ului mare și migrarea spre comerțul online vor avea un impact major și asupra transportului de marfă. În loc să trimiți mai multe camioane spre mai multe supermarketuri locale, va fi mai avantajos să trimiți o granitură de tren spre un singur depozit, deservit de propria cale ferată secundară, eventual privată.
Dacă scade și transportul de mărfuri pe șosele, în paralel cu scăderea numărului de navetiști pe distanțe mici/medii, construirea de autostrăzi sau întreținerea celor existente nu va mai fi prioritară, pentru că autostrăzile nu se vor mai putea amortiza financiar. În paralel însă, statele cu viziune vor investi în transportul feroviar de viteză.
Un argument suplimentar pentru transportul feroviar de viteză (care astăzi este încă puțin răspândit) o constituie transformarea transportului aerian. În condițiile în care pandemia de SARS-COV-2 lasă urme adânci în mentalul colectiv și ne va rămâne pentru multă vreme, activă, teama de îmbolnăvire prin contagiune în spații mici și înghesuite, este greu de crezut că vor mai avea căutare zborurile low-cost, în care pasagerii stau unul în altul. Pentru zborurile intercontinentale e mai greu, dar zborurile continentale sau naționale pot fi cu ușurință înlocuite de transportul feroviar de viteză. Trenurile au avantajul că pot fi lungite suficient prin adăugarea de vagoane, astfel încât să se evite înghesuiala. Cu viteze aflate la 1/3 sau, în viitor, 1/2 din viteza de croazieră a unui avion de linie, un drum cu trenul care durează doar de două ori mai mult decât unul cu avionul va fi preferabil unei perioade nedefinite petrecute în izolare, carantină sau chair spital.
S-ar putea ca industria aviatică să se sucească din nou și să revină la construirea de avioane de mari dimensiuni, de genul Boeing 747 sau Airbus A380. Nu din considerente economice, ci pentru a putea asigura o oarecare siguranță epidemiologică pentru pasageri.
Unul dintre cele mai mari costuri de operare a avioanelor este, în prezent, cel al combustibililor. Dar dacă se reduce transportul auto, iar transportul feroviar folosește, în principal, energia electrică, se reduce și costul petrolului, rezolvând problema operatorilor aerieni.
Dezvoltarea liniilor ferate de mare viteză poate duce la o și mai accentuată golire a șoselelor
Dacă pe distanțe mari și foarte mari trenul nu este mereu o soluție pentru scurtarea timpului, pe distanțele mici sau medii, care presupun, de obicei, folosirea automobilului, trenul va câștiga bătălia. Oricât s-ar îmbunătăți siguranța autoturismelor, tot nu vom putea circula în mod constant cu viteze mai mari de 130 de kilometri pe oră. Este vorba, în primul rând, de reflexele și abilitățile noastre individuale de șoferi. Trenuri însă vor parcurge aceleași distanțe cu viteze de peste 200 km/h.
Trenuri rapide, căi ferate mai multe și mașini de închiriat pentru distanțe scurte în jurul gărilor, aceasta ar putea fi o direcție de dezvoltare pentru turismul ce presupune deplasări mai lungi.