ComenteazăLombardia este cea mai bogată regiune din Italia și una dintre cele mai bogate din Europa, cu un sistem medical care are specialiști pionieri în domeniul ventilației artificiale, procedură esențială acum în lupta cu cazurile severe de COVID-19.
Echipa de reanimatori din nordul Italiei e dintre cele mai bune din lume la a trata ARDS, adică acea formă de insuficiență respiratorie care este cauzată de COVID-19, după cum remarca și dr. Elena Copaciu.
Cu toate acestea, italienii sunt decimați de noul virus, iar medicii sunt ca pe câmpul de luptă. Triajul are loc pe baza vârstei: cu cât sunt mai tineri, cu atât li se prioritizează bolnavilor accesul în secțiile de terapie intensivă.
Un om de 70 de ani nu mai are șanse să ajungă la terapie intensivă. Este exclusă orice formă de resuscitare.
Lumea nu putea primi un semnal de alarmă mai puternic decât să asiste la tragedia provocată de COVID-19 într-o regiune atât de bine dotată când vine vorba de terapie intensivă.
Au ezitat să închidă regiunea și plătesc
Am ascultat medicii italieni care au sacrificat câteva ore prețioase ca să împărtășească din experiența lor, în ideea ca ceilalți să nu repete aceleași greșeli și să știe la ce să se aștepte.
Pentru ca învățăturile lor să nu fie în zadar, iar prețul plătit să fie în vieți curmate, trebuie să rememorăm lecțiile oferite de aceștia. Nu vom putea fi pregătiți, dar sunt greșeli pe care le putem evita și e important să știm ce ne așteaptă.
Ce greșeli s-au făcut în Italia, potrivit medicilor?
1. S-au introdus blocarea regiunii și izolarea socială prea târziu.
Autoritățile trebuie convinse să închidă tot în afară de spitale și magazine alimentare, spune ferm medicul Lorenzo Grazioli din Bergamo, la ora actuală unul dintre experții pe tratarea COVID-19.
Autoritățile italiene au ezitat să închidă Lombardia fiindcă este o regiune atât de bogată și importantă economic — știau că va genera un impact economic major, așa că au frânat o acțiune cu prețul a mii de vieți (se estimează că în șase luni vor fi 20.000 de morți).
E fatal să amesteci bolnavii de coronavirus cu alți suferinzi
“Dacă nu controlezi comunitatea, nu controlezi epidemia”, spune un doctor italian. “Datoria este ca noi, medicii, să confruntăm autoritățile și să le spunem cât de mare este problema”, spunea alt medic.
Indiferent ce fac autoritățile, fiecare dintre noi poate să se izoleze, într-un efort de solidaritate socială dintr-un moment fără precedent pe parcursul vieților noastre.
2. Spitalele au devenit focare de infecție
Principalele greșeli au fost a) instruirea insuficientă a lucrătorilor din spital cu privire la mijloacele de a se proteja și b) faptul că au hotărât să continue activitatea pe alte secții din spital și nu au dedicat întreaga capacitate pentru bolnavii de COVID-19 — un exemplu concret ilustra cum inițial spitalul a creat o secție de terapie intensivă separată, care s-a dovedit neîncăpătoare după 3 zile și au închis rând pe rând toate celelalte secții, de la cardiologie, neurochirurgie, la transplanturi.
Grazioli povestește cum indicațiile sau tutorialele s-au dovedit insuficiente pentru protejarea personalului medical. A trebuit ca fiecare angajat să treacă prin simulări individuale.
După ce au pierdut personal, unele spitale au făcut proceduri prin care fiecare angajat era supravegheat și verificat dacă a îmbrăcat corespunzător echipamentul de protecție. La final de zi de lucru, făceau duș dezinfectant.
După o vreme însă, numărul mare de bolnavi a făcut imposibilă respectarea protocoalelor stricte, dar echipamentele de tip PPE (halate, mănuși, mască FFP3 și protecție oculară – ochelari de protecție sau scut facial/viziere) s-au dovedit în continuare extrem de eficiente pentru diminuarea la maxim a îmbolnăvirilor în rândul personalului medical.
Fiindcă nici ei nu au suficiente echipamente, au recurs la folosirea măștilor FFP2 în mediul ambiant, când nu fac proceduri asupra celor infectați.
România a pierdut cursa stocurilor și pe cea a testelor
- Au creat o rețea de spitale pentru distribuirea pacienților, în funcție de nevoi. Când un medic realizează că are un număr de pacienți care necesită terapie intensivă, dar spitalul său nu mai are paturi, poate apela un număr de telefon dedicat, în spatele căruia lucrează o echipă care ține evidența paturilor disponibile din cinci spitale cu specializare pe insuficiență respiratorie. Au o echipă care se ocupă de transferuri.
E o lecție pe care România o poate prelua.
- Stocurile trebuie făcute dinainte să lovească criza. Fiind o criză mondială, deja echipamentele necesare sunt extrem de greu de procurat.
România a ratat această etapă în mare parte. Probabil că este momentul ca eforturile să nu mai fie concentrate asupra achiziției de teste pentru detectare COVID, ci toată concentrarea să fie pe obținerea de echipamente de protecție, a medicației și aparatelor pentru salvarea de vieți — alături de cele mai stricte măsuri de izolare socială.
- Spitalele unde se tratează bolnavii de COVID-19 nu pot continua activitatea și pe alte secții, în mare parte fiindcă astfel devin focare și irosesc resurse prețioase.
- Orice decizii iei, rezultatele (bune sau rele) se văd abia după vreo două săptămâni.
- Este esențială protejarea personalului medical. După supraaglomerarea spitalelor, unele au decis ca medicii să nu mai lucreze peste 8 ore pe zi — fiindcă fluxul de muncă nu le permite să se protejeze pe ei înșiși. Au revenit în spitale medici pensionați, medicii au renunțat la concedii, specialiști de la fizioterapie au fost instruiți pentru a putea lucra pe secțiile de terapie intensivă.
Nu am auzit povești despre medici care au “dezertat”, iar solidaritatea personalului medical a fost până acum extraordinară.
- Aproximativ o pătrime din pacienții care ajung la spital au nevoie de o formă de ventilație. Radiografiile tinerilor arată chiar mai rău decât radiografiile bătrânilor, dar rezistența tinerilor e mai bună. Principala problemă este inflamația.
Perioada severă durează cel puțin 7-10 zile, adică omul are nevoie de cel puțin o săptămână de suport intensiv pentru menținerea în viață.
- Procedurile de tratament diferă. Pentru cei specializați, pot asculta abordarea unor specialiști italieni în acest podcast, începând cu minutul 32 (limba engleză).
- Nu toți vor putea primi intubarea de care au nevoie. Unii oameni vor fi lăsați să moară. In Italia, criteriul selecției este vârsta. Dacă în 15 zile nu sunt semne că pacientul își revine, i se taie tratamentul vital.
Medicul nu mai are în vedere doar interesul pacientului, ci pe cel al comunității. Italienii au creat un scor care are în vedere vârsta, rezultatele analizelor și comorbidități (cea mai importantă fiind vârsta).
- Din fericire, copiii sunt în siguranță. Italienii au avut cazuri de mame în stare gravă care au născut copii fără ca aceștia să dezvolte boala. Se pare că rata de vindecare la nou-născuți este atât de rapidă, încât nu apucă să iasă pozitivi la testarea COVID-19.
- În condițiile în care regiunea italiană avea în jur de 900 de paturi pentru terapie intensivă, au reușit să mai înființeze în jur de 350 până la 14 martie — la momentul acela, erau ocupate 600 de paturi cu pacienți COVID-19.
La fel ca în război, în momente de criză, marea diferență o poate face leadershipul bun. Dacă nu ai un lideri buni care să ia decizii rapid și să coordoneze distribuirea resurselor, deznodământul va fi catastrofal.
În cel mai probabil scenariu, mai avem câteva zile, poate săptămâni până când epidemia va lovi puternic și în România.
Nu suntem pregătiți, niciun sistem medical din lume nu este. Dar putem să evităm greșeli făcute de alții și să avem o imagine corectă a ceea ce va veni.