Televiziunea Română stă prost în sondajele de audiență. În luna mai, programele TVR 1 au fost urmărite, în medie, de 70.000 de telespectatori pe minut, la nivel național. Cu acest număr de telespectatori, mare cât populația municipiului Slatina, TVR 1 se află pe locul 9 în clasamentul audienței naționale.
Sub 2 din 100 de românii care se uită la televizor se uită și la TVR
PRO TV, liderul pieței, a avut o audiență de 10 (zece) ori mai mare decât TVR 1. Dar să nu comparăm merele (televiziunea comercială) cu perele (televiziunea de stat)!
Cota de piață a canalului public a fost de 1,8%, conform măsurătorilor Kantar Media, adică 1,8% dintre românii care s-au uitat la televizor, în luna mai, au vizionat emisiunile TVR 1. (PRO TV a avut o cotă de piață de 19,3%).
La nivel urban, TVR 1 a realizat o medie de 34.000 de persoane pe minut (populația orașului Tecuci), rating inferior televiziunilor de nișă B1 TV (38.000) și DIVA (38.000).
Cifrele sunt obositoare. În aceste vremuri grăbite și stresante, cifrele încarcă inutil memoria, chiar nu ne folosesc la nimic, să le lăsăm în seama contabililor!
Totuși, care este rostul unei societății de media, finanțată cu 389 de milioane de lei de la bugetul de stat (echivalentul a 81 de milioane de euro pentru anul 2020), cu 2.100 de angajați, nu 210!, ci 2.100 de angajați, care n-au “mirosit” nici măcar o zi de șomaj tehnic în pandemie, iar principalul său canal de televiziune este urmărit de 70.000 de persoane la nivel național?… Care-i rostul?
De ce mai există pe piață? Doar pentru cei 70.000 de români?
Pentru că trebuie să existe conform legii de organizare și funcționare a Societății Române de Televiziune (SRTV)?
Pentru că așa își doresc politicienii, indiferent de partid? Pentru că televiziunea de stat dă o pâine albă de mâncat pentru clientela politică? Pentru neamuri, familii și frați de orice fel? Ce alte criterii de performanță pot fi invocate pentru a justifica prezența acestui dinozaur în viață? Pentru că România, stat membru al UE, trebuie să aibă o televiziune de stat?
Este această instituție o parte a patrimoniului cultural și spiritual al românilor? (Proastă întrebare!) Reprezintă TVR o parte a identității poporului român? (Și mai proastă!) În fapt, TVR are o audiență pătată de sânge, sângele eroilor din decembrie 89. Sângele acela nu va fi uitat, șters, amestecat. E o instituție pătată. Dar să nu divagăm…
În TVR sunt și profesioniști. De ce nu-și pun întrebări?
Nu înțeleg de ce “mințile luminate” din Televiziunea Română, nu cele din Consiliul de Administrație (marionetele) și nici cele din Comitetul Director (activiștii), pentru că acelea sunt puse acolo pe criterii politice și sunt “minți de paie”, nu înțeleg de ce acele “minți luminate” nu își pun mai multe întrebări, public sau într-o adunare secretă: avem mari probleme, cum procedăm?
Oare românii s-au plictisit de TVR? (Trebuie făcută o cercetare amănunțită.) Cât de mare este presiunea stațiilor comerciale? Oare TVR este o instituție anacronică? Este depășită, expirată? De ce publicul nu mai este interesat de programele TVR? Oamenii din TVR își cunosc telespectatorii? Care sunt concurenții TVR? Care este cu adevărat problema acestei televiziuni: controlul partidelor politice care folosesc instituția ca pe o marionetă (n-ar fi singura companie de media) sau angajații televiziunii care sunt îmbâcsiți, rutinați, aroganți și consideră că nu mai au ce să învețe? Care sunt problemele: de resurse umane, de strategie, de management sau de aservire politică?
Doina Gradea este un manager submediocru (dovadă “realizările” și scandaluri în care a fost implicată în ultimii ani), deci nu se numără printre “mințile luminate”, minți care ar putea să-și pună mai multe întrebări și, foarte important, ar putea să răspundă și să acționeze pentru o reformă.
Nu pentru concedieri, pentru că reforma nu înseamnă concedieri, ci pentru o reinventare (ce cuvânt mare!).
Înainte să-și fi pierdut telespectatorii, TVR a pierdut încrederea românilor
În loc să impună un așa-numit “cod de etică”, pentru a-i fideliza, chipurile!, pe angajați, conducerea TVR ar fi mai bine să se gândească la valorile comune ale instituției. Acestea nu se află în ascunse în vreun studio sau într-un loc de fumat, ci în mințile oamenilor. Chiar așa, care sunt valorile care-i fac pe angajații TVR să vină cu entuziasm la muncă?
Cred că înainte ca TVR să-și fi pierdut telespectatorii, aceasta și-a pierdut încrederea românilor. Pare un jucător obosit, ieșit de pe teren și nici nu-l mai interesează ce se întâmplă cu “meciul”. Va fi o muncă uriașă a celor din TVR pentru a recâștiga încrederea publicului. Dar merită acest efort?
Mai bine să revenim la cifre! Bilanțul Televiziunii Române (societate bugetară), depus la Ministerul Finanțelor Publice pentru anul 2019, arată venituri de 385,5 milioane de lei și cheltuieli de 384,6 milioane de lei. A rezultat un profit net pentru această societate bugetară de 86.000 de lei, având o cifră de afaceri de 24,6 milioane de lei (5,2 milioane de euro), în scădere cu 39% față de 2018. Contracția cifrei de afaceri arată că producția proprie de programe a suferit o scădere importantă, fapt care se reflectă și în sondajele de audiență.
Este foarte posibil ca acest rating din luna mai (70.000 de telespectatorii), lună în care s-au relaxat măsurile de izolare în pandemie, să nu fie relevant pentru performanțele și potențialul TVR.
A fost o lună în care mișcarea a fost limitată, producțiile interne au fost înghețate, publicul a fost ademenit de vremea caldă ca să-și dezmorțească picioarele, așadar, se găsesc o mulțime de scuze și justificări pentru această cifră deplorabilă. Vina poate fi aruncată pe seama pandemiei COVID-19.
De fapt, toată piața TV a scăzut, inclusiv audiențele marilor televiziuni comerciale. Totuși, dacă ne uităm în sondajele pentru luna mai 2019, ratingul mediu al TVR 1 a fost de 58.000 de telespectatori pe minut la nivel național. Asta înseamnă că, în 2020, audiența a crescut și s-ar putea spune că televiziunea este pe val. Încă un val de pandemie și TVR 1 poate să ajungă chiar lider de piață.