ComenteazăZiua de 9 mai 2022 a fost celebrată diferit la Strasbourg și Moscova. Pe de o parte, cetățenii Uniunii Europene și-au adus aminte de faimoasa Declarație Schuman (1950) prin care s-au pus bazele proiectului comunitar: o bijuterie politică inspirată de umanismul creștin, democrație, combaterea totalitarismului nazist & comunist, reconcilierea franco-germană, economie socială de piață și fundamentala alianță cu SUA. La Kremlin se derula – într-un contrast absolut – parada militară amintind victoria URSS asupra lui Hitler, fostul ei aliat.
Cu pledul pe genunchi, Putin și-a recitat cupletul „antinazist”, justificând chinuit invadarea barbară și năucă a Ucrainei. Dictatorul a dat vina pe NATO, a spus că „operațiunea militară specială” era singura soluție menită să prevină atacul Occidentului contra Patriei și a făcut anunțul că, printr-un ordin executiv proaspăt semnat, va ajuta financiar familiile „eroilor” morți în bătălia pentru refacerea imperiului rus.
Nici vorbă despre recunoașterea înfrângerii și stoparea acțiunii militare împotriva statului vecin.
Analiștii inutil mediatizatei parade moscovite au remarcat însă că Putin a renunțat, aparent, la amenințările cu apocalipsa nucleară (o temă de propagandă intens rulată pe canalele presei oficiale).
Puse în oglindă, festivitățile respective ne dezvăluie două realități obiectiv obligate să se despartă. Cum va arăta divorțul lor e încă o temă deschisă. E clar că războiul de uzură dus de trupele lui Putin în Ucraina va dura până când contraofensiva armatei ucrainene se va actualiza convingător, respingându-i pe agresori în afara granițelor.
Volodimir Zelenski a reamintit lumii că n-a fost ales președintele unei „mini-Ucraina” și că sacrificiul uriaș prin care trece țara sa comportă obligația morală, politică și militară a completei sale eliberări (incluzând Peninsula Crimeea).
Dacă, așa cum susținea ministrul ucrainean al apărării, armele furnizate de SUA vor deveni complet operaționale în luna iunie 2022, putem anticipa succesul contraofensivei până la finalul anului curent.
Cum Rusia stă prost și la capitolul loviturilor de palat reușite, e posibil ca Putin să rămână până atunci la putere, căutând să ambaleze eșecul în poleială triumfală și să reducă pe cât posibil efectul devastator al sancțiunilor occidentale. Chiar și în etapa postbelică, războiul din Ucraina va continua să producă unde de șoc geopolitice, în primul rând în NATO și UE.
La nivelul NATO, lucrurile sunt mai ușor de gestionat decât la scara UE, aflată în pregătirea unei Conferințe pentru viitorul Europei, pe masa căreia încep să se acumuleze diverse propuneri.
Două sunt scenariile majore. Primul e cel schițat, din nou, de președintele Macron. O Europă cu mai multe viteze, revizuirea tratatelor prin eliminarea regulii de adoptare a deciziilor în unanimitate și un rebotezat „Parteneriat estic” menit să pregătească (în următoarele decenii) aderarea la UE a statelor postsovietice scăpate de amenințarea Moscovei.
Cel de-al doilea scenariu e conceput în Europa de Est, care vrea o UE extinsă cu Ucraina, Republica Moldova și Balcanii de Vest, NATO întărită pe flancul estic și păstrarea tratatelor actuale, ca garanție a egalității democratice între toate statele membre.
Revizuirea tratatelor pretinde oricum votul unanim al statelor membre. Va fi nevoie de găsirea unui compromis între aceste două viziuni.
Pentru că și Franța dlui Macron are dreptate: UE trebuie aprofundată. În ochii funcționarilor de la Bruxelles, aprofundarea și extinderea sunt – și ar trebui să rămână – obiective contradictorii. Ele se cer însă urgent armonizate, fără prejudecăți dogmatice: fiind direct hrănită din valorile pe care Ucraina le apără pentru noi toți și pe care Rusia revizionistă le amenință existențial, mi se pare judicios să admitem că pilotarea politică a procesului european e mai importantă acum decât liniile roșii ale eurocraților.
Nu ar fi acceptabilă o UE dominată de nucleul „carolingian” al fondatorilor săi (franco-german, n.red.), deasupra unei Europe de Est (unde noii membri își pierd puterea de vot), în vecinătatea unor state-tampon ținute cu deceniile la ușa organizației și a Rusiei (eventual scăpată de Putin) cu care „Cei Mari” reiau afacerile ca în vremurile bune.
Obiectivele aprofundării implică extinderea zonei euro și a spațiului Schengen, formarea unei armate europene ca pilon NATO și mutualizarea politicilor fiscale. Miza noastră pe termen mediu e aceea de a împăca aceste ambiții legitime cu generozitatea efectivă și nediscriminatorie față de viitoarele state membre smulse din sfera Rusiei, în frunte cu Ucraina.