UE vrea să condiționeze banii europeni de respectarea principiilor statului de drept. Cât de obiective sunt rapoartele de la Bruxelles

În aceste zile, liderii europeni negociază cea mai importantă decizie a acestui an, asumată de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a condiționa accesarea banilor europeni de respectarea principiilor statului de drept de către toate statele membre. 

Așa cum era de așteptat, actorii politici care critică vehement măsura provin din Ungaria și Polonia, țări care au avut parte de multe mustrări bruxelleze pentru anumite decizii controversate pe care le-au luat în ultimii ani. 

De pildă, Curtea de Justiție a UE a decis recent, în procesul cunoscut drept Comisia Europeană vs Ungaria, că autoritățile maghiare (Guvernul Viktor Orban) au încălcat legile UE și acordurile internaționale prin măsurile impuse în mediul universitar care au dus la decizia Universității Central Europene să își mute activitatea de la Budapesta la Viena.

Aceeași Curte de Justiție a UE a luat, anul trecut, o hotărâre nefavorabilă Poloniei, când a decis că legea privind Curtea Supremă, implementată de partidul de la putere Lege și Jusțiție, încalcă legislația europeană și principiul inamovibilității judecătorilor.

În apărarea lor, liderii politici unguri și polonezi susțin că avem de-a face mai mult cu un război al valorilor (interpretate diferit) și mai puțin cu o evaluare obiectivă a independenței sistemului judiciar și, într-o lupă mai largă, a respectării principiilor statului de drept. 

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

De cealaltă parte, țările vestice (Olanda, Germania), care sunt și contributoare importante la bugetul UE pentru următorii șapte ani, doresc și cer garanții în cheltuirea acestor bani, care, de altfel, nu sunt deloc puțini. În fapt, vorbim de un buget total de 1.824,3 miliarde de euro , la care se adaugă un efort de redresare economică în urma pandemiei, cunoscut sub denumirea de Next Generation EU, în valoare de 750 miliarde de euro.

Premierul ungur, Viktor Orban, a amenințat deja că nu va vota bugetul UE, dacă va exista vreo formă de condiționalitate a banilor europeni de rapoartele anuale ale Comisiei Europene privind respectarea statului de drept. Legislația europeană prevede că bugetul UE, stabilit prin negocieri politice, nu poate trece decât prin unanimitatea statelor membre. Or, aici Orban poate folosi dreptul de veto. 

Probabil va fi nevoie de negocieri-minune ca liderii cu viziuni suveraniste să accepte acest deal propus de puterile vestice. După cum s-a poziționat și premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, ”fără acordul Ungariei, fără acordul Poloniei, fără acordul Grupului Visegrad, nu se va întâmpla nimic” (FT, 22 iulie 2020).

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

Cât de eficiente sunt rapoartele privind statul de drept 

Trecând peste acest război politic, totuși, o întrebare legitimă persistă: cât de eficient și obiectiv poate fi acest raport anual privind monitorizarea respectării statului de drept în toate cele 27 de state membre în baza căruia Comisia Europeană ar putea cere declanșarea unui mecanism prin care să impună sancțiuni unui stat UE dacă derapează de la principiile statului de drept?

Potrivit proiectului, după ce Comisia stabilește că un stat membru a încălcat statul de drept, Consiliul UE va avea o lună la dispoziție pentru a adopta măsurile propuse de Comisie prin majoritate calificată (adică minimum 55% dintre statele membre votează, ceea ce înseamnă 15 din 27, iar propunerea este sprijinită de un număr de state membre care reprezintă cel puțin 65% din totalul populației UE).

Primul raport de acest fel, cu observații pe fiecare stat membru, a apărut în această toamnă. Deși nu este unul identic la nivel de metodologie și scop precum rapoartele MCV prin care sunt monitorizate numai România și Bulgaria, experții români ar trebui să aibă avantajul experienței unui număr de 13 rapoarte. 

Independența justiției, reforma sistemului judiciar, monitorizarea procedurilor de numire în funcțiile-cheie din parchete, modificările legislative care vizează sistemul judiciar, lupta împotriva corupției, independența CSM, toate acestea apar în ambele rapoarte.

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

În plus față de rapoartele MCV, rapoartele pe stat de drept oferă o atenție deosebită independenței presei și protejarea jurnaliștilor din țările UE, mai ales după asasinarea unor jurnaliști incomozi de investigație, cum a fost jurnalista malteză Daphne Caruana Galizia sau jurnalistul slovac Jan Kuciak.

Ce am putea spune după 13 ani de monitorizare de care a avut parte România? În opinia mea, acest tip de rapoarte prezintă atât fapte care pot fi evaluate obiectiv, dar și o anumită situație de fapt care nu poate fi cuantificată în mod obiectiv. Le voi explica pe rând. 

Ceea ce pot fi evaluate obiectiv sunt acele decizii sau modificări legislative impuse de clasa politică aflată la putere care intră în contracție flagrantă cu principiile unor organisme internaționale de prestigiu, cum ar fi Comisia de la Veneția, GRECO sau Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Spre exemplu, dacă Curtea de Justiție a UE va decide că înființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este contrară principiilor de drept ale Uniunii Europene, atunci în mod evident, PSD-ALDE, partidele care au votat pentru înființarea acesteia, au derapat de la principiile statului de drept. Sentința e clară.

În schimb, în privința eficienței luptei împotriva corupției, lucrurile devin mai complicate. Să luăm, de pildă, spre analiză doi ani diferiți în privința performanțelor DNA: anul Guvernului Dacian Cioloș și anul Guvernului PNL Ludovic Orban. Ambele guverne au avut un rol în numirea unui procuror la șefia DNA. Deși, în mod evident, rezultatele DNA au fost mult mai spectaculoase în anul 2016, ca număr de înalt demnitari trimiși în judecată, față de 2020, nu există niciun instrument obiectiv prin care să fie găsită “vinovată” Guvernarea Orban de o încetinire voită a luptei anticorupție.  

Selectarea unor procurori cu un anumit tip de personalitate la șefia parchetelor, poate mai puțini revoluționari, lipsa încurajării instituțiilor de forță de a colabora eficient pe acest palier, lipsa unei finanțări generoase pentru parchete și poliție ca să aibă acces la tehnică și logistică performantă sunt chestiuni de decizie politică și care formează o fotografie pe moment a luptei împotriva infracționalității care nu poate fi evaluată obiectiv. Cerința există în raportul privind statul de drept, dar este prezentată într-o lupă generalistă.

Fie că trimiți doi miniștri importanți în judecată, într-un an, fie că trimiți zece miniștri, România poate ieși în ochii Bruxelles-ului la fel de bine. Iar observația este valabilă pentru orice stat membru. 

Prejudecăți istorice în privința țărilor est-europene

Un aspect negativ cu privire la rapoartele MCV care vizau numai România și Bulgaria este că ele încurajează niște prejudecăți istorice în privința țărilor est-europene, considerate de sute de ani “periferice” în Europa. În fapt, prin noul raport care analizează fiecare stat membru, avem termene de comparație și putem observa că spețe grave de corupție există și în Malta, Cehia, Slovacia, Cipru, Ungaria etc., nu numai în țările est-europene. 

Pe de altă parte, dacă România, de pildă, va trimite în judecată zece demnitari, pentru fapte de corupție, într-un an, iar Slovacia numai un înalt demnitar, asta înseamnă că în România, fenomenul corupției este mai mare decât în Slovacia sau că Slovacia nu a făcut nimic să-și prindă hoții?

Raportul pentru Slovacia amintește sec că “numai puține cazuri de corupție la nivel înalt au fost cercetate în ultimii ani, din cauza lipsei de protecție pentru avertizorii de integritate și capacității reduse a instituțiilor abilitate de a investiga”. Aceleași observații Comisia le face și în cazul Croației sau Cehiei. Drept umare, cum evaluezi?

Strict științific, nu ai cum să ajungi la vreo concluzie. Iar în momentul în care nu există instrumente științifice pentru acest tip de evaluare, atunci diplomația respectivei țări la Bruxelles este cea care va juca o carte mai importantă. 

Mai mult, playerii puternici din UE, cum ar fi Franța, vor fi vreodată condamnați prin acest mecanism? Vă puteți imagina vreodată voință politică europeană pentru o sancțiune împotriva Franței? 

Cât de multe încălcări ale statului de drept trebuie să înregistreze o țară ca oficialii de la Bruxelles să ia în considerare declanșarea mecanismului de blocare pentru acea țară a fondurilor UE? 

Sigur, există și o multitudine de părți bune în această monitorizare pe care vrea să o pună în practică Bruxelles-ul. Rămâne de văzut și dacă oficialii europeni vor gândi un mecanism echitabil și corect, prin care toate țările UE să fie evaluate cu aceeași măsură.

Urmărește-ne pe Google News