În recentul mesaj, după ce trece în revistă numărul morților, răniților și al clădirilor distruse în 4 martie 1977, ministrul adoptă o poziție empatică: „Nu putem să nu ne întrebăm cum ar fi arătat viața culturală românească dacă nu ar fi plecat dintre noi personalități marcante…” Și îi pomenește pe oamenii de cultură dispăruți în catastrofă: Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț… (Mă întreb: oare cum ar arăta viața culturală românească fără ministrul Bogdan Gheorghiu?)
Începutul mesajului e scris cu dibăcie: începe cu dimensiunea catastrofei (morți, răniți), apoi se agață de marile nume, ca să capteze atenție și credibilitate. După gustul meu, ar fi fost de adăugat și scriitorul Alexandru Ivasiuc, dar cred că ministrul sau consilierul care i-a scris mesajul nu i-a citit vreo carte, dar să nu-i găsim aiurea nod în papură!
Apoi, ministrul notează numărul de clădiri distruse în București, zice de blocurile Wilson și Casata… Totuși, unde ne duce ministrul, în acest mesaj oficial? Răbdare! „Multe dintre clădirile de patrimoniu ale României au nevoie de o intervenție promptă și este importantă prioritizarea lor”, zice ministrul. Da, platitudinea asta e cunoscută, nu era necesar un mesaj ministerial.
Amestecă și cutremurul din Grecia
Bogdan Gheorghiu continuă cu altă platitudine, ca un tataie obosit de știrile de la defunctul OTV: „Cutremurele nu țin cont de țară sau anotimp, iar ieri, la data de 3 martie 2021, un cutremur de 6,3 grade pe scara Richter ce a avut loc în Grecia ne-a reamintit acest fapt”. Aoleu, dacă și ministrul culturii zice despre cutremure că nu țin cont de țară sau anotimp și că uite, a fost unul aproape de noi!, înseamnă că el se gândește la viitor (sanchi!), poate să dea un cutremur și în România! Și ministrul culturii ne bagă frica în oase cu un cutremur, nu numai presa, care s-a plictisit de COVID-19!
Mesajul e: la Ministerul Culturii se lucrează
Dar unde vrea să ajungă ministrul după atâtea ocolișuri? Mai la vale, în mesajul său, Gheorghiu spune că „la nivelul Ministerului Culturii, prin Institutul Național al Patrimoniului, este derulat Programul Național de Restaurare (PNR), care presupune finanțarea intervențiilor la monumentele istorice. 91 de obiective sunt acum incluse în acest program, iar în București, 4 se află în diferite stadii ale intervenție”.
Aha, asta a vrut ministrul să ne spună: ministerul său are un program care finanțează monumentele istorice, la minister se lucrează! O zi mai bună decât 4 martie nici n-a găsit!
Ministrul încheie ca într-o telenovelă: „Îmi doresc ca o gură de oxigen în ceea ce privește restaurarea și reabilitarea clădirilor aflate în Lista Monumentelor Istorice să vină prin Programul Național de Redresare și Reziliență”. Dar ministrul așteaptă și „o gură de oxigen” de la Primăria Capitalei: „Mai mult, așteptăm și programul de restaurare generat de Primăria Capitalei”. Adică, ministrul bate cutremurul (șaua) ca să priceapă Primăria (iapa).
Ce sărbătorim azi?
Un mesaj stupid, de-a dreptul ridicol, atât ca idei și consistență, cât și ca redactare. Dar pentru nivelul intelectual al ministrului și al celor care l-au desemnat ministrul culturii este rezonabil. Important este că ministrul a bifat o activitate în ziua de 4 martie, bătându-se în piept cu programul ministerului de finanțare a monumentelor istorice. De altfel, mai toate mesajele lui Gheorghiu sunt niște futilități.
Consultând și pagina sa de Facebook, în care notează cu sârguință zilele de sărbătoare și aniversările, pare că Bogdan Gheorghiu are cultura unui cititor de calendar de perete care, în fiecare dimineață, la cafea, consultă: ce sărbătorim azi?
Ca orice politician mediocru, dar abil să speculeze orice oportunitate pentru a ieși în față, ca să arate că are activitate, Bogdan Gheorghiu a ieșit cu un mesaj, așa, ca să le amintească șefilor săi politici că este pus acolo, la Cultură.
Oamenii de cultură și artiștii așteaptă cu totul altceva de la acest ministru: salvarea culturii vii în România, după un an de pandemie. Adică, acțiuni, decizii, finanțări, idei, hotărâri și nu mesaje de umplutură pe agenda unui neavenit în fruntea Ministerului Culturii.