ComenteazăDar ce este, oare, acceptabil în această nouă mișcare abruptă, în această nouă dovadă de heirupism instituțional?
Ce este acceptabil în minciuna din ce în ce mai evidentă în care se bălăcesc încă de anul trecut politicienii români?
Ce este acceptabil în faptul că timp de luni datele au fost mistificate, minimalizate, pentru că ocârmuitorii nu-și mai puteau permite amânarea alegerilor fără a le pierde categoric?
Ce este acceptabil în ideea că, pentru a nu pierde câteva zeci de fotolii parlamentare, s-a preferat pierderea a mii de vieți?
Ce este acceptabil în acțiunile lamentabile ale mai noilor sau mai vechilor miniștri, care, în loc să se ocupe de mărirea capacității spitalicești, încă sunt preocupați să împartă prin partide funcțiile bine plătite de la stat?
Ce poate fi acceptabil în faptul că în țara în care în weekend nu se fac teste pentru depistarea virusului, tot în weekend se pot face evacuări de bolnavi abia operați?
Unde este vreo urmă de acceptabilitate în graba izgonirii nocturne, vinerea, a zeci de oameni cu perfuzii în mâini?
De ce ar fi acceptabil să asistăm, neputincioși, la o asemenea supremă bătaie de joc?
Ni se spune că la 1 iunie, peste o lună și douăzeci de zile, va începe marea relaxare. Ni se spune că pe 1 august vom scăpa de purtarea obligatorie a măștii. Și în timp ce ni se spun toate astea, zeci de bolnavi sunt scoși cu forța dintr-un spital pentru că, iar ni se spune, situația este dramatică și nu mai sunt locuri în spitale pentru bolnavii de COVID.
Paradoxal, în noiembrie 2020, când numărul infectaților ajunsese la 10.000 în fiecare zi, erau mai multe locuri în spitale, erau mai multe locuri la ATI, erau mai multe locuri neocupate în cimitire.
Astăzi, când „lucrurile merg din ce în ce mai bine”, când pandemia este „gestionată” exemplar de al doilea guvern care gestionează exemplar pandemii în ultimul an, când, iată, a început numărătoarea inversă până la emanciparea de sub jugul terorii sarscoviene, de fapt nu mai sunt locuri în spitale, nu mai avem unde să cazăm muribunzii în drumul lor spre morgă.
Dincolo de inadvertența logică flagrantă „cazuri în scădere – spitale – și morgi din ce în ce mai pline”, rămân imaginile de neuitat ale evacuării nocturne a unui spital perfect funcțional.
Conform lui Raed Arafat: în Spitalul de Ortopedie Foișor erau internați un număr de 105 pacienți. 13 dintre aceștia au fost transferați cu ambulanțe SMURD și SABIF. Dintre ceilalți 92 pacienți, 25 erau programați pentru intervenții chirurgicale, iar 67 erau pacienți deja operați, care urmau să fie externați la domiciliu.
Nu este nimic acceptabil în asta. Nu este nimic ce ar trebui să acceptăm.
Graba asta care denotă o lipsă de pregătire funciară nu poate fi acceptată. Nu se poate accepta că se iau astfel de decizii fără o serioasă pregătire prealabilă. Nu are voie nimeni să ne ceară să acceptăm bătaia de joc instituționalizată la adresa cetățenilor.
Vineri noaptea a fost evacuat, ca la incendiu sau cutremur, un spital de ortopedie și ni se spune că trebuie să acceptăm asta fără să crâcnim. Bolnavii cu oasele rupte nu sunt importanți, sunt sacrificabili. Dacă mai continuă mult îmbunătățirea asta a situației, în curând ni se va spune că un cost acceptabil va fi și evacuarea maternităților, pentru a le transforma în spitale COVID. În definitiv, astea nu sunt vremuri în care să te naști.
De fapt, singurul cost acceptabil în această situație este un lanț lung și semnificativ de demisii. De la comandantul acțiunii la ministrul sănătății și la prim-ministru. După această umilire nejustificată a unor cetățeni aflați în suferință, doar demisiile le-am putea accepta ceva mai liniștiți.
Foto: Dumitru Angelescu