Un cunoscut simpatizant activ al USR, mesaj către partid în momentul în care acesta se îndreaptă către opoziție de durată

Am tot fost întrebat în ultimul timp de susținătorii mai entuziaști ai USR-ului de ce nu vin cu soluții și doar critic partidul. Am scris despre soluții în trecut și am explicat repetat nevoia unui sistem de management profesional capabil să disciplineze și să eficientizeze ceea ce fac parlamentarii partidului. 

În USR, lipsa unor indicatori de performanță serioși rămâne o problemă majoră, așa cum este și lipsa unui departament de resurse umane cât de cât funcțional. 

Am scris și despre lipsa unei echipe critice capabile să preia frustrările normale ale membrilor și să stăvilească nevoia, din păcate și ea firească, de statui, glorie și recunoștință veșnică a unora din conducerea USR.

Mai jos sunt câteva lucruri care cred că ar putea fi făcute acum. Ceea ce scriu eu este, desigur, criticabil și sunt sigur că există idei mai bune, care mie îmi scapă.

1. Ce ați greșit 

Nu ce au greșit ceilalți, ci ce ați greșit voi. Aș face exercițiul ăsta la nivelul tuturor membrilor BN-ului, tuturor parlamentarilor și al tuturor filialelor, de la șefi de filială până la membri. Ce ați greșit pe bune, nu chestii pasiv agresive cum că sunteți neînțeleși, că ați muncit prea mult, că ați fost prea cinstiți și prea buni. Nu, greșeli de-adevăratelea, pe care să le disecați atent și fără emoție, pentru a nu le mai repeta. Un raport anual al gafelor voastre publicat de voi ar fi foarte util.

Recomandări

Migranți transportați în cuști metalice sudate sub caroserie. Fost polițist, lider al grupării infracționale: „Dacă îs mari, mai mult de 6 nu”

Discuțiile despre greșeli fără a veni cu niște soluții sunt aiureli, iar soluțiile propuse ar trebui să implice în mod foarte clar timp și resurse puse de cei care propun soluțiile și nu indicații prețioase pentru cum și ce ar trebui să facă alții. „Autobuzele”, chestiile alea în care aduceți brusc câteva zeci de membri pentru a vota „cum trebuie”, sunt greșeli, indiferent dacă sunteți bine intenționați sau nu. 

Alt exemplu – ați greșit tratând AUR ca pe o răceală ușoară care va trece cu vremea, cu niște ceai cu miere și multă lămâie. 

Ignorarea AUR este o gafă similară celei făcute de europeni prin ignorarea lui Farage. Ce veți face pentru a expune impostura și mesajele extrem de toxice ale AUR de acum înainte și cum veți face asta fără a-i face proști pe toți cei care au fost vrăjiți de AUR, cred că ar fi un exercițiu foarte util de făcut.

2. Resurse umane pe bune

Invitațiile ambigue și adesea arogante ca să vină lumea în partidul cel minunat și neînțeles nu ajută pe nimeni, cu excepția oportuniștilor. Scopul partidului ar trebui să fie să atragă expertiză de care are nevoie și să stimuleze o competiție meritocratică, nu pentru funcții și listele Parlamentului, ci pentru a aduce o schimbare în comunități.

Asta se traduce cu a invita oamenii foarte buni care au plecat din partid de tipul Cornel Zainea, Alex Tocilescu, Florina Presadă și alții ca ei să revină în partid și să ajute partidul să nu mai facă greșelile pentru care acești oameni au plecat. 

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Eventual să curtați oameni excepționali de tip Andrei Pleșu în interior, ca să vă critice, dar să vă și ajute, nu de alta, dar dacă îl mai nominalizați o dată pe Dan Barna ca ministru de externe riscați să îi provocați un infarct.

Un departament de resurse umane puternic, capabil să implementeze niște indicatori de performanță care să penalizeze oportunismul și să încurajeze expertiza și meritocrația este o soluție tipică pentru orice corporație care trece printr-un proces similar.

3. Planuri clare de a ajuta primăriile pe care le-ați câștigat

E nevoie de expertiză masivă pentru primarii voștri. Bunele intenții nu au cum să ajute pentru a reuși într-un sistem gândit pentru corupți și înțesat de corupți. Metode de a aduce oameni bine plătiți în primării să vă ajute există, dar trebuie să aveți niște echipe foarte bune care să facă asta. Partidul ar trebui să investească masiv nu în tot felul de afișe care de care mai stupide, nici în consultanți pe imagine și studii sociologice pe care oricum nu le luați în seamă dacă nu vă confirmă ceea ce credeți voi. Parteneriate cu ONG-uri sau firme private pentru fondurile europene disponibile ar fi trebuit să fie o prioritate a partidului și o strategie de investiții deștepte care să vă ajute în a avea cât mai multe asemenea motoare de dezvoltare a comunităților și partidului.

Recomandări

Exclusiv în limba română, în Libertatea, fragmente din cea mai așteptată carte a anului la nivel internațional, „Patriot”, memoriile lui Aleksei Navalnîi

4. Filiale pe bune

Mai clar, să ajutați filialele să devină laboratoare de făcut bine pentru comunități și nu laboratoare de experimentat „autobuze” și  promovat oportuniști, cum sunt destule cazuri. Autobuzele vă vor duce inevitabil spre sinecuri și găști de pupincuriști loiali și oportuniști și în niciun caz spre ceea ce majoritatea membrilor au sperat că va fi USR când s-au înscris în USR sau PLUS. 

Asta înseamnă să-i recompensați/sprijiniți pe cei care fac cel mai mult pentru oamenii din comunități și nu pe cei care sunt cei mai aproape de fundul șefilor. Filialele ar fi trebuit să fie într-o competiție de a pilota tot felul de metode pentru a ajuta o creștere a partidului bazată pe fapte bune și nu gargară electorală. Există și un risc limitat, dar nu de ignorat, ca unele filiale să devină nimic altceva decât un instrument de a promova interesul viitorului baron local USR.

5. Comunicare 

USR-ul are foarte mulți comunicatori, mulți buni, destui foarte buni și câțiva excepționali, dar, paradoxal, comunicarea, în general, este pulbere. Moșteanu a făcut multe lucruri bune și foarte bune, dar s-a erodat, ca orice comunicator public. Un pas în spate al acestuia este necesar, așa cum cred că este necesar un pas în spate al domnului Ghinea, care, deși a făcut câteva lucruri excepționale, a reușit să polarizeze masiv partidul. Ambii pot contribui mult mai eficient și altfel.

O strategie de comunicare agilă, dar disciplinată, cu mulți comunicatori pe domenii de expertiză, care să înlocuiască lipsa de strategie de comunicare actuală, ar putea duce la succes. Delimitarea clară a partidului de comunicatori isterici sau extremiști ar fi, de asemenea, utilă.

Toate cele de mai sus le scriu ca un simpatizant declarat al partidului. USR-ul este pentru mine singurul partid care poate face politică așa cum o înțeleg eu: să faci cât mai mult bine pentru cât mai mulți.

Foto: Inquam Photos / George Călin

Urmărește-ne pe Google News