Decizia premierului de a răspunde invitației americanilor de la Pepsi a fost inspirată. Cum să ratezi această oportunitate rarisimă? Pentru că nu în fiecare zi, americanii investesc atâta bănet în România. Prezența a fost „un semnal pozitiv pentru mediul de afaceri din România”, ca să ne exprimăm în retorica analiștilor de politică externă. În ciuda bâlbelor în guvernare, a ordonanțelor care i-au zăpăcit pe antreprenori, a creșterilor de taxe, a criticilor colegilor de partid la adresa multinaționalelor care, chipurile, își exportă profiturile în afara țării, Marcel Ciolacu a dovedit că este prietenul, rectificăm, ca să nu-l facem ceea ce nu este, „partenerul” companiilor private, poftim! Prezența sa a fost o dovadă că acest guvern stângist, care n-a încurajat deloc mediul privat de afaceri, și care habar n-are de economia de piață, apreciază măcar din vorbe mediul de afaceri, care își plătește impozitele și taxele la timp.

Meritul lui Ciolacu a fost că și-a jucat rolul de premier bucuros, nevoie mare, că un investitor a băgat o sută de milioane într-o unitate economică din țară. O victorie de imagine. Dar meritul aparține autorului/autorilor alocuțiuni de cinci minute ținută de premier. Adică, autorul (consilierul, scenaristul, textierul, condeierul, scribălăul, luați-o cum vreți!) și-a făcut treaba impecabil.

Textul scris pentru Ciolacu în vizită la Pepsi începe cu o felicitare adresată investitorului: 

„Pentru această investiție extraordinară, vă felicit din toată inima!” 

A fost firesc să spună asta, pentru că s-a dus într-o casă străină, trebuia să-l felicite pe proprietar! Apoi, Ciolacu a invocat, urmând textul, desigur!, o amintire din copilărie: „ …îmi aduc aminte ce a însemnat pentru mine un Pepsi”. Tensiunea discursului a crescut brusc, ia să vedem ce-și amintește Ciolacu? 

„Era singura băutură occidentală produsă în România. Se vindea la 250 de mililitri, în sticlă de sticlă și de obicei o beam doar când eram în vacanță pe litoral.”

O amintire corectă, decentă, cum îi stă bine unui premier, dar nu memorabilă. Autorul textului a dozat bine încărcătura emoțională, n-avea rost să se lanseze într-o poveste dulceagă. Totuși, amintirea premierului ține de „costul” de atunci al unei sticle: 2,5 lei. Oare își amintește actorul Ciolacu, anul trecut, când s-a dus într-un supermarket, ca să arate poporului ce poate să cumpere cu 100 de lei, cât l-a costat o „sticlă de sticlă” de Pepsi? N-are rost să insistăm, acela a fost un scenariu prost, jucat foarte prost. 

După această amintire, textul rostit de Ciolacu a revenit în actualitate, cu niște lingușeli: 

„Azi, Pepsi a devenit unul dintre brandurile cu care trăim, parcă, de o viață”.

„Pepsi ne-a demonstrat că, deși este o companie americană, și-a păstrat permanent o secvență de ADN românesc.”

Aoleu! Pepsi cu ADN românesc? Nu! Să sperăm din tot sufletul neamului românesc că Pepsi nu are nicio „secvență de ADN românesc”! Lăsați-l, domnu premier, cu ADN-ul de la părinții săi fondatori! 

„Pentru mine, ca premier, Pepsi este modelul investitorului de calibru în economia românească.”

Poți să-l contrazici pe premier? Nu poți! Textul discursului este impecabil. Ciolacu a apreciat grija companiei față de mediu, amintind că aceasta folosește tehnologii sustenabile (un discurs fără „sustenabilitate” este ca o tocăniță fără ceapă!) și cu ambalaje care nu ajung deșeuri. Iată o companie sustenabilă într-o Românie sustenabilă – punct ochit, punct lovit! 

După ce-a trecut în revistă meritul de exportator și sprijinul Pepsi pentru furnizorii locali, respectul meu! – a subliniat premierul, actorul Ciolacu a atins o chestiune sensibilă ce ține de istoria recentă: taxarea suplimentară a produselor cu conținut mare de zahăr. Autorul discursului a adus-o bine din condei și l-a pus pe actor să-l îndemne pe producător: „Să vă concentrați pe băuturi cu mai puțin zahăr şi evident, către chipsuri cu mai puțină sare”. În această situație, pe cine mai suprataxează guvernul dacă Pepsi reduce conținutul de zahăr și sare? 

Ciolacu a încheiat acest subiect fierbinte, asumându-și două roluri în același timp – de tătuc al națiunii și de consultant de marketing: 

„Sunt convins că asemenea produse vor găsi în viitor cumpărători, deoarece consumatorii români devin tot mai atenți la impactul acestor produse asupra sănătății”.

La finalul discursului, autorul aruncă bomba cu vocea lui Ciolacu: 

„Și, pentru că vorbim de viitor, mi-aş dori să îmi spuneți și mie secretul creşterii de profit de anul trecut, peste 2.000%. Dacă ar mai fi încă zece mari investitori cu asemenea profit, sigur și vă spun că am făcut socotelile, bugetul ar fi pe excedent, nu pe deficit” – a încheiat în extaz Ciolacu. 

Într-adevăr, autorul discursului și-a făcut temele… până la ultimul bănuț. Am verificat la Ministerul Finanțelor și, într-adevăr, firma Quadrant Amroq Beverages, care operează sub brandul PepsiCo, a raportat, în 2023, un profit net de 18,3 milioane de euro, mai mare cu 2.082,3% față de cel din anul precedent. Poate că gazdele de la PepsiCo i-au explicat în particular premierului cum au obținut această creștere explozivă a profitului, dar pentru poporul băutor de Pepsi rămâne această replică de final: Marcel Ciolacu știe tot ce mișcă în țară, chiar și cu cât a crescut profitul multinaționalei. 

Autorul/autorii discursului ar merita să prindă un contract într-o agenție de publicitate care lucrează pentru Pepsi. Ar putea să relanseze legendara reclamă din anii 90: „Pepsi, sticla de un litru… Nu mă înnebuni, nea Nicu?”. În rolul băutorului de Pepsi, fudul de-o ureche, să fie distribuit Marcel Ciolacu. Tot conduce țara asta după ureche!  

Urmărește-ne pe Google News