ComenteazăÎn procesul a cărui primă sentință, nedefinitivă, a fost dată ieri, odată cu Elena Udrea au mai fost condamnați, la diverse pedepse: Ioana Băsescu, fata cea mare a fostului președinte; Victor Tarhon, fost președinte și actual vicepreședinte al Consiliului Județean Tulcea, Gheorghe Năstăsia, fost secretar general al Ministerului Dezvoltării și Ioan Silviu Wagner, fost director general al Oil Terminal.
Procurorii au strâns în acest dosar două povești diferite, aflate sub aceeași pălărie a finanțării ilegale a campaniei electorale a lui Traian Băsescu.
- Un fir al poveștii urmărește colectarea, la îndemnul și prin mijlocirea Elenei Udrea, a unei sume de la compania Oil Terminal, direct de către Giovanni Francesco și Ioana Băsescu. În loc să ajungă în campania electorală a tatălui Ioanei Băsescu, banii au fost folosiți pentru o excursie în Cuba. Asta nu înseamnă că dacă ar fi ajuns în campania lui Băsescu, operațiunea ar fi fost legală.
- Al doilea fir al poveștii urmărește banii veniți de la o firmă privată de construcții, cu lucrări în județul Tulcea, bani duși direct în campania electorală a lui Traian Băsescu, pe traseul firmă-președinte CJ, de Elena Udrea. Gheorghe Năstăsia este cel care a semnat deblocarea fondurilor guvernamentale/europene pentru firma de construcții, care la vremea respectivă reabilita drumul Tulcea-Murighiol-Dunavăț.
Un dosar care arată doar vârful aisbergului
Din motive care țin strict de activitatea DNA, procurorii și-au oprit investigațiile aici și nu au mai urmărit restul firelor.
Deși se înțelege că Elena Udrea coordona un soi de staff informal de campanie și că nu a colectat doar aceste sume, despre restul nu se vorbește nimic.
Nu vom ști, așadar, dimensiunea totală a jafului, fiind nevoiți să ne mulțumim, dacă vrem, cu mărunțișul scos la iveală de acest dosar cu rol de exemplu.
Dar alta este partea cu adevărat întunecată a condamnărilor de marți: este unul dintre multele dosare soldate cu condamnări (în primă instanță, în acest caz) în care, deși banii obținuți fraudulos au fost folosiți în campania lui Traian Băsescu, fostul președinte este absolvit de orice vină, a priori. Nici măcar nu-și pune nimeni problema să-l deranjeze cu vreo întrebare.
La fel s-a întâmplat și în dosarele Microsoft, unde, iarăși, parte din banii obținuți sub formă de comision ilegal au fost folosiți în campania lui Traian Băsescu și a PDL.
Au căzut sub ciocănelul judecătorilor apropiați ai fostului președinte oameni de încredere, rude. El însă pare protejat de un soi de imunitate care nu este prevăzută de niciuna dintre legile României.
Singurul neatins
Pedepsele primite de cei din cercul său imediat de apropiați sunt suficiente justiției românești, care nu are vreun interes să ajungă al adevăratul beneficiar al banilor rezultați din infracțiuni.
Fratele președintelui a fost condamnat – și a și executat pedeapsa – pentru că a primit bani de la familia unui infractor să intervină pe lângă președinte pentru eliberarea respectivului.
Fata cea mare a președintelui a fost, iată, condamnată pentru implicarea în strângerea ilegală de bani pentru a susține realegerea președintelui.
Protejata președintelui a fost condamnată pentru același lucru, la fel mulți alți membri de partid. Singurul neatins de toate aceste lucruri este însuși Traian Băsescu, beneficiarul final al actelor de corupție.
Vorbim deja despre prea multe dosare care demonstrează că, prin finanțarea ilegală a campaniei electorale prezidențiale din 2009, procesul democratic de alegere a președintelui a fost puternic viciat.
Traian Băsescu a ajuns președinte pentru a doua oară la o diferență de sub un procent în fața contracandidatului din turul al II-lea. Câte dintre voturile decisive n-ar fi existat în cazul în care campania electorală a lui Traian Băsescu nu ar fi beneficiat de foarte mulți bani negri, obținuți în urma unor infracțiuni de corupție? Putem bănui că al doilea mandat al lui Traian Băsescu se datorează și corupției care l-a finanțat?
Democrația are și așa o imagine firavă în România, care de-abia o reînvață de 31 de ani, iar faptul că procurorii, sfioși, nu-și duc anchetele până la capăt nu ne ajută să ne încredem mai mult într-un sistem ce pare profund putred la interior.
El a primit „cu executare” la Cotroceni și la Bruxelles
Sunt condamnări la zeci de ani de închisoare în jurul fostului președinte, condamnări ce au legătură directă cu el și cariera lui politică, dar Traian Băsescu merge mai departe, călcând nepăsător pe soarta foștilor prieteni, a fratelui și chiar a propriei fiice.
Acolo unde alții au luat sentințe cu executare, a fost condamnat, tot cu executare, și Traian Băsescu.
A executat patru ani și jumătate la Primăria Capitalei, dintr-o sentință de opt ani. A executat 10 ani la Cotroceni și doi ani și jumătate în Senat, dintr-o sentință de patru ani. Acum execută cinci ani la Bruxelles și Strasbourg, ca europarlamentar. Își va fi terminat pedeapsa înainte ca Ioana Băsescu să iasă din închisoare, dacă sentința ei se va menține și la apel.
Așa cum nu a fost atins nici cu o floare în dosarele în care justiția a recunoscut că banii strânși îi erau destinați, Traian Băsescu nu va suferi nimic nici pentru că a comis fals în declarații publice atunci când a scris că nu a colaborat cu Securitatea, deși tocmai asta făcuse, turnându-și, odios, colegii de facultate. Iar asta este doar partea pe care o știm din dosarul său de colaborator devotat.
În drumul său spre putere și în eforturile pe care le-a făcut pentru a se menține acolo, Traian Băsescu a călcat în picioare tot ce a putut călca: prieteni, colegi, familie, principii, democrație.
A marcat România nu doar în cei zece ani în care a fost președinte, căci modul de a face politică impus de el este dus mai departe și perfecționat de cei ce-i urmează, cu deosebit succes. Iar câtă vreme nu vom combate răul numindu-l și făcând tot ce ne stă în putință pentru a-l demasca și condamna, nu se va schimba nimic.
Foto: Hepta