Un plan de relaxare pe care l-am ratat, urmat de-un altul, de viață și de moarte

Am avut și eu un plan: să vin în orașul tău, să-ți văd spectacolul. În lunile din urmă, am tot amânat planul. Deși m-ai invitat de mai multe ori, nu te-ai supărat. Am găsit tot felul de motive: ba că sunt ocupat, ba că sunt restricții, ba că e departe, am inventat tot felul de minciuni ca să scap de plan. Nu era un plan de viață și de moarte, deși spectacolul tău era inspirat, pe alocuri, și dintr-un text de-al meu, nici măcar curiozitatea nu m-a mișcat ca să-mi urmez planul.

Adevărul este că am obosit. Îți mărturisesc că am început să obosesc și dacă mă duc până-n piață. (Pandemia asta m-a lăsat fără puteri?) D-apoi să străbat 350 de kilometri cu trenul, 7 ore la dus, 7 ore la întors, total 14 ore din viața mea ca să-ți văd spectacolul care durează o oră și 20 de minute, parcă nu se merită, cine-mi dă mie 14 ore drept despăgubire? Am făcut socoteala ca un contabil, ce bătaie de joc cu trenurile astea, o fi existând vreun plan de reabilitare a infrastructurii feroviare? Poate există, dar nu în viețile noastre, deși tu ești mai mic decât mine cu vreo șapte-opt ani, sigur n-o să apucăm trenurile de mare viteză în România. Uite așa m-am tot eschivat!

Până-n seara de marți, când am vorbit la telefon mai bine de o oră și jumătate despre planurile noastre de lectură. Cărți citite în ultimul an, un fel de bilanț, adică planuri realizate, și cărți pe care dorim să le citim, planuri bune!

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Ce naivitate să-ți faci planuri de lectură într-o lume care iese din izolare, din restricții, care își caută libertățile de altădată!

Atunci, marți seara, gata!, am decis să vin la spectacol în următoarea sâmbătă, aveai reprezentație, pentru că nu ne-am văzut niciodată față în față, ne știam planurile de lecturi numai din discuțiile telefonice și din mesajele pe e-mail, de mai bine de trei ani, uneori ți-am trimis și câte o piesă de-a mea cu întrebarea „ce părere ai?” și dacă vedeam că nu-mi răspundeai însemna că nu-ți plăcuse, nu tot ce scriu este „genial” și „inspirat”, trebuie să te văd pe scenă, trebuie să ne vedem, să vorbim despre planurile noastre, față în față! – mi-am făcut planul.  

Miercuri, am primit invitația de la Simona, secretara literară a teatrului, în care îmi preciza că teatrul îmi va asigura cazarea și decontarea drumului, oameni generoși!, dar nu acesta a fost motivul care m-a încurajat să accept invitația și să-mi fac planul cu febrilitate!

L-am făcut repede: am găsit un amic care mă ducea cu mașina lui, îi place să șofeze, în patru-cinci ore ajungem, rezonabil față de tren, ne cazăm, intrăm la teatru, după spectacol trebuie să te întâmpin cu „Felicitări! Felicitări!”, așa se spune în lumea voastră de actori, dar eu am să-ți spun sincer cum mi s-a părut, cum ai jucat, pentru că între noi nu mai încap politețurile, ipocriziile, menajamentele, am să fiu sincer, dar nu vorbăreț, am să fiu direct, dar nu demagog, am să-ți spun ce-am simțit ca spectator, apoi vom sta până-n noapte târziu de vorbă despre ce-am mai citit, nu trebuia să ratez această discuție, pentru că puțini actori mai citesc în ziua de azi, iar eu nu cunosc prea mulți actori, așa încât nu pot să-ți ratez prietenia ta de cititor pasionat, mai ales că ai învățat singur rusește, ca să-l citești și să-l înțelegi în original pe Stanislavski, eu nu l-am citit, îmi pare rău, ăsta ar fi un plan cu bătaie lungă… Dacă aș fi avut aripi, sigur aș fi zburat spre tine, încă de joi…

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Joi dimineață, Simona mi-a răspuns, „vă așteptăm sâmbătă cu prietenul dv.”, deja mă vedeam pe drum, în orașul tău în care n-am fost niciodată, în teatrul tău în care muncești, mă vedeam emoționat să te cunosc în carne și oase, carne și oase de actor, ăsta era primul meu plan din această relaxare istorică, din noua viață, din „noul normal”, într-adevăr, aveam un plan mic de evadare din colivia în care m-a aruncat pandemia, un plan secret, n-am spus la nimeni că am de gând să evadez, o bucurie mare pentru un plan mic…

Dar la câteva ore de la această bucurie, pentru că sâmbătă plecam spre tine, m-a lovit un alt mesaj al Simonei în care mă anunța că, nu mi-a venit să-mi cred ochilor!, în acea dimineață, în care eu îmi visam planul cu ochii deschiși, tu ai fost operat la spital, în urgență, o veste cumplită!, ți-a fost rău peste noapte, inima ta a bătut altfel, și Simona era speriată de ceea ce trebuie să-mi scrie că nu mai poți să urci pe scenă, că reprezentația a fost anulată, s-a dus dracului planul meu…

Am avut un plan. Am să aștept să-ți urmezi planul: să trăiești, să-ți revii, să ieși din spital, să urci sănătos pe scenă, ca să-mi fac din nou un plan. Planul meu depinde de planul tău. Al tău este de viață și de moarte, al meu este un plan de prietenie… Până la urmă, toate planurile noastre ni le-a dat Dumnezeu, precum știi, să ni le ducem spre mântuire. Sănătate, prietene! 

Foto: 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News