Hersh, la 86 de ani ai săi, are o poveste care spune multe și despre istoria presei. A luat Pulitzer cu o dezvăluire epocală, masacrarea a sute de țărani vietnamezi de către armata americană, carte care a contribuit și ea la încheierea războiului din Vietnam. A avut partea sa de dezvăluiri în scandalul „Watergate” și a scris un portret al lui Kissinger care i-a adus alte premii importante.
A avut versiunea sa despre anihilarea lui Bin Laden, cu bucăți scandaloase dezvăluite care nu au fost nici astăzi lămurite pe deplin. A arătat ce însemnau închisorile de tip Abu Ghraib. Hersh colabora cu ziare mari în astfel de dezvăluiri.
Activitatea sa a devenit, de nevoie, tot mai independentă, iar adevărurile scoase la iveală din zonele de servicii, cu surse beton pe care un astfel de ziarist le întreține o viață întreagă, au rămas în ultima vreme niște „ciudățenii”, doar citate de câte un ziarist care își mai respectă meseria. Mulți își păstrează respectul și încrederea pentru un astfel de monstru sacru. Sper, cel puțin.
Statele Unite, planificare și execuție
Seymour Hersh scrie o narațiune clară despre planificarea americană a atacului la conducta Nord Stream 2, cea care putea aduce gaz rusesc ieftin spre Germania. Principala sursă a articolului nu este numită, dar Hersh reconstituie din mai multe direcții o poveste credibilă ce răspunde la o întrebare care pe unii ne frământa încă de pe atunci: chiar suntem mulțumiți cu un răspuns pe care toată presa l-a dat, cum că și-au bombardat rușii propria conductă?
Dacă, așa cum spune marele ziarist, conducta a fost atacată de americani, situația e cu adevărat insuportabilă diplomatic. Mulți politicieni europeni vor dori să rămânem mai bine la minciună, tocmai pentru că e una din acele situații în care adevărul e bombă curată.
America a atacat Rusia, în acel moment, așa traducem investigația. Mai mult, a anticipat cinic o posibilă reținere a Germaniei (care, de altfel, s-a comportat ca un vasal impecabil) în cazul coordonării cu ajutoarele pentru Ucraina. Și, ca să elimine reținerile, a eliminat conducta.
Planurile ar fi început cu două luni înainte de invadarea Ucrainei. Americanii au căzut de acord, în foruri ultrasecrete, că trebuie atacată conducta, cordonul ombilical care ar fi putut face Europa (Germania) ezitantă. Dacă vă amintiți, serviciile americane anunțau public încă de pe atunci războiul ca fiind iminent. Așa că se pregăteau.
Hersh vorbește despre o divizie de elită de scufundători care este pusă în temă și pregătită pentru atașarea unor dispozitive la conductele din Marea Baltică, într-o zonă patrulată intens de ruși, dispozitive care să fie apoi, în momentul potrivit, acționate de la distanță.
Misiune sub acoperirea unor exerciții NATO
Forțele americane colaborează intens cu forțele norvegiene pentru această operațiune. Răutăciosul Hersh spune că discreția norvegienilor era dublată și de interesele enorme economice pentru Norvegia, posesoare de resurse fosile imense, în momentul în care o sursă importantă de gaz rusesc ar fi fost anihilată. Pentru asta nu are dovezi.
În timpul planificării, altfel impecabile, cu câteva săptămâni înainte de război, Biden se trezește vorbind și anunță ferm că nu va mai fi nicio Nord Stream 2. Iese și Victoria Nuland, vechea noastră cunoștință care își dorea război cu Rusia încă de pe când apăra statul de drept prin zona asta, și o dă fără perdea: dacă rușii invadează Ucraina, nu va mai fi Nord Stream 2. Unii dintre cei care făceau planul secret au înlemnit – liderii lor spuneau pe față la ce se lucra în secret. Însă treaba a mers înainte.
Cu mari eforturi tehnice au reușit o misiune incredibil de complexă, aceea de a amplasa explozibilul care apoi să fie controlat de la distanță. Totul s-ar fi petrecut la adăpostul unor exerciții NATO anunțate în Marea Baltică. Norvegienii au spus că e acoperirea ideală pentru misiune și așa a fost. La ceva timp, acele dispozitive au fost detonate și restul e istorie. O istorie puțin ridicolă. O presă oficială care a urlat că rușii au făcut-o. O Europă care se vedea șantajată pe față de acest gest. Și oameni cu capul pe umeri care și-au folosit mai mult umerii, adică i-au tot ridicat fără să primească explicații clare.
Autoritățile americane au reacționat imediat. „Ficțiune totală”, a declarat un oficial al Consiliului Național de Securitate de la Casa Albă. „Complet fals”, a spus și un purtător de cuvânt al CIA. Pe aceeași linie a mers și Ministerul norvegian de externe.
Adevăruri care ne fac viața grea
Puteți alege să-l credeți sau nu pe Hersh. Pentru unii e un moș care face probleme aiurea. Noi suntem cu americanii, ei ne apără și gata, doar nu vreți să fim cu rușii! Eu prefer să cred în Hersh și în adevărurile care ne fac viața grea. De aceea v-am repovestit pe foarte scurt ancheta lui. Dacă nu luăm în seamă astfel de avertismente, edificiul propagandistic-militar ni se va prăbuși în cap, fără ca măcar să apucăm să ne revoltăm puțin înainte.
Hersh e o gură de oxigen într-o lume în care teatrul de război e deocamdată la stadiul de teatru al informațiilor. Dacă acceptăm situația fără să crâcnim, măcar s-o acceptăm în cunoștință de cauză.