Inițiativa a plecat de la fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, care a afirmat că tot mai multe firme solicită locuri în școlile profesionale unde să-și poată forma viitorii angajați. Totodată, în cadrul ședinței de dialog social din 14 august s-a abordat ca argument pentru măsură și promovabilitatea scăzută la bacalaureat.
În ultimii ani se discută tot mai mult despre reformarea sistemului de învățământ profesional, implicit despre cum poate deveni mai atractiv pentru tineri, având în vedere contextul sumbru în care se află educația și piața muncii din România:
- Trei din cinci copii care au intrat în clasa I în 2007 n-au luat BAC-ul în 2019 (Edupedu). Puțini dintre cei care revin să dea examenul reușesc să-l treacă și să intre la o facultate.
- Unu din cinci tineri cu vârste între 20 și 34 de ani nu muncește și nici nu este încadrat în sistemul de învățământ sau în vreun program de formare (Eurostat).
- Șomajul în rândul tinerilor este de 16,2%, fiind printre cele mai mari din Uniunea Europeană (Eurostat).
- Peste o treime dintre angajatori se plâng că au probleme în a găsi oameni calificați (Reveal Marketing Reasearch şi OLX).
Toate statisticile de mai sus reprezintă argumente solide pentru dezvoltarea învățământului profesional în România. Miza este integrarea tinerilor pe care învățământul teoretic nu-i pregătește pentru a supraviețui.
De altfel, Ministerul
Educației, reprezentanții elevilor și părinților, specialiștii în domeniu și alți
actori ai societății civile sunt cu toții de acord că trebuie să creștem numărul
de elevi care intră în școlile profesionale.
Problema este cum facem asta. Organic, prin motivarea tinerilor în baza reformării și dezvoltării învățământului profesional, sau prin constrângerea celor cu rezultate scăzute?
Școlile profesionale: o
șansă la integrare sau un învățământ inferior?
Înscrierea într-o școală
profesională ar trebui să fie o alegere la fel de valoroasă precum înscrierea într-un
liceu teoretic, pentru că societatea are nevoie de profesori, psihologi, analiști,
manageri, PR-iști, dar și de instalatori, bucătari sau mecanici auto.
Or, la noi școala profesională este văzută ca un abis al rușinii de cele mai multe ori, o pedeapsă pentru cei cu note mici. Ești într-o școală profesională pentru că n-ai ținut pasul cu majoritatea, n-ai reușit să înveți comentarii pe de rost la Limba română sau n-ai putut să faci ecuații la Matematică, nu pentru că ai abilități tehnice într-un anumit domeniu.
Școlile profesionale ar
putea căpăta o reputație mai proastă
Acesta este doar unul dintre motivele pentru care absolvenții de clasa a VIII-a nu se înghesuie să se înscrie în învățământul profesional (fie că vorbim de licee tehnologice sau de școli profesionale).
În 2019 din totalul de 52.000 de locuri puse la dispoziție de Ministerul Educației, mai puțin de jumătate au fost ocupate după prima etapă de repartizare.
Dacă școlile profesionale
vor fi destinate elevilor cu note sub 5, asta nu va face decât să-i îndepărteze
în primul rând moral pe tineri prin inducerea sentimentului de rușine. Pe lângă
asta, școlile profesionale vor căpăta o reputație mai proastă decât au deja.
Învățământul profesional este
slab dotat
Majoritatea specialiștilor în educație spun că învățământul profesional este slab, adică subfinanțat, cu personal necalificat și fără acces la noile tehnologii. Ce înseamnă asta mai exact?
În primul rând, statul român scoate din buzunar cam aceiași bani (5.384 de lei) pentru un elev înscris la un liceu teoretic versus un elev înscris într-o școală profesională (5.896 de lei), deși cel din urmă are nevoie de acces la tot felul de utilaje și materiale, care sunt mult mai costisitoare față de niște topuri de hârtie sau o tablă inteligentă.
Probleme sunt și în
privința calității cadrelor didactice din școlile profesionale, care sunt de
două categorii:
- Profesorii care predau teorie precum cei de la liceu. Numai că aceștia sunt în multe cazuri mai slabi decât cei din urmă. Un profesor bun de Limba română nu se va duce niciodată la o școală profesională în locul unui liceu din simplul motiv că nu dă la fel de bine în portofoliul său.
- Maiștrii care cunosc domeniul de specializare, dar nu sunt formați pentru a preda. Cu alte cuvinte, maistrul s-ar putea să fie foarte bun în domeniul pe care îl practică, dar să nu știe cum să transmită către elevi cunoștințele sale.
O altă chestiune care ar
trebui luată în calcul este cea a manualelor care n-au mai fost actualizate de
ani buni. Chiar dacă vorbim de învățământ profesional, sunt totuși unele proceduri
sau noțiuni pe care elevii ar fi bine să le învețe înainte de practică.
De asemenea, trebuie să ne uităm la cum arată mediul de afaceri din România. Doar o mică parte dintre societățile comerciale din România au resursele necesare pentru a investi în formarea unor clase profesionale. Așadar, se pune problema de cum poate motiva statul român firmele mici și mijlocii ca să investească timp și bani în formarea tinerilor din școlile profesionale.
Cresc decalajele între elevii din urban versus rural
Liliana Romaniuc, președintele
Asociației Române de Literație, explică pe Facebook de ce interzicerea elevilor
cu note sub 5 ar adânci și mai mult diferențele între elevii din urban versus
rural.
„Sistemul de educație
este incredibil de inechitabil. Elevii din rural nu beneficiază de aceleași
condiții și resurse ca cei din urban. Așadar, statul îi privează de dreptul la
educație de calitate pe parcursul celor 8-9 ani de școală și, apoi, tot statul
le decide viitorul – la școala profesională!“, explică Romaniuc.
Dacă tragem linie, vedem că, prin această măsură, statul român se preocupă mai mult de unde să-i bage la grămadă pe toți elevii cu note sub 5, crescând astfel și rata de promovare la BAC. Prea puțin e interesat de cum îi scoate pe elevi de sub nota 5 și, mai important, cum să devină adulți independenți.