3 comentarii„România raportează 1% infecții nosocomiale. Media la nivel european este de 7%. La nivelul UE sunt în fiecare an 37.000 de decese datorate asistenței medicale”, a declarat marți ministrul sănătății, Alexandru Rafila, într-o conferință de presă.
„România are circa 5% din populația Uniunii Europene și dacă ar fi să extrapolăm aceste cifre, zilnic în România sunt, în medie, conform estimării, probabil în jur de cinci decese (n.r. din cauza nosocomialelor)”, a calculat demnitarul.
Dacă România ar performa la nivelul Europei, atunci mama mea, născută în 1943, ar avea 79 de ani. Ea s-ar bucura să ne aibă aproape măcar până la speranța medie de viață de 82,8 ani a femeilor din Uniunea Europeană. Mama a murit la 50 de ani, bolnavă.
La noi, speranța de viață a femeilor este de 76,7 ani. Mamele și surorile noastre deranjează în mod serios „estimarea” ministrului sănătății. Ca și tații sau frații. Și ei strică procedeul de calcul pe care se bazează Alexandru Rafila: să deduci victimele din infecțiile nosocomiale pe baza ipotezei că media europeană se aplică și în România.
Chiar și copiii noștri deviază, fără respect pentru Guvern, de la „estimarea” lui Alexandru Rafila. 13,6% din băieții și 19% dintre fetele născute în 2020 în Marea Britanie se așteaptă să fie centenari. În 20 de ani de acum, consideră Oficiul Național de Statistică din UK, peste un sfert dintre toți copiii născuți în Marea Britanie vor trăi cel puțin 100 de ani.
În România, potrivit proiecțiilor ONU, speranța de viață medie a unui copil născut astăzi va rămâne, în continuare, foarte mică pentru ca el să atingă nu 100, ci 85 de ani.
Sigur că nu doar performanța sistemului medical contribuie la speranța de viață.
Dar dacă luăm în calcul aproape orice medie imaginabilă a sistemului de sănătate, vom înțelege de ce nu poți ghici ceva ce nu știi din spitalele noastre aplicând media europeană, așa cum a făcut Alexandru Rafila.
În profilul de țară pe 2021 privind sănătatea, întocmit la nivel de UE, rata mortalității prin cauze tratabile la nivelul țărilor membre este de 92 de decese la 100.000 de locuitori. România are 210, mai mult decât dublu.
Confruntat cu aceste evidențe, pe care ministrul PSD le cunoaște, de ce estimează politicianul decesele infecțiilor nosocomiale folosind o rată europeană, față de care nu ne apropiem la niciun indicator care să fie relevant pentru această discuție?
În spitalele din Germania, Franța, Marea Britanie, Italia sau Spania, raportarea unei infecții nosocomiale angrenează automat la punerea în aplicare a unui protocol strict. Evenimentul prevede izolarea și tratarea pacientului, dezinfecția salonului unde a stat acesta pentru a preveni răspândirea și expunerea la contaminare a celorlalți pacienți.
La noi acest lucru nu se face. Iar fiecare dintre cazurile nedeclarate ascunde, în aceeași realitate românească, alți pacienți contaminați prin neizolarea suferindului inițial și prin neaplicarea măsurilor de igienizare.
Alexandru Rafila face, în declarații și în măsurile de politică publică, exact ce fac managerii de spitale în domeniul lor: ei neagă, manevrează, mint. Iar minciuna lor înseamnă că nu ne dau șansa noastră de a alege.
Alexandru Rafila e contrazis, zi de zi, de moartea unui om apropiat nouă. Aceste cazuri, adunate, contrazic flagrant „estimarea” ministrului sănătății. Pe rând, toți vom fi decese „sub media europeană”.
Ascultați-l și citiți-l, din nou, pe ministru. „România are circa 5% din populația Uniunii Europene și dacă ar fi să extrapolăm aceste cifre…”. Nu așa arată o estimare bazată pe date științifice, dar așa arată o demonstrație de manipulare în limbajul orwellian al cabinetului Ciucă, un guvern cu speranță de viață superioară copiilor de la Cluj.