Unde mergi anul ăsta? Vacanțele românești, între lumea largă și „vraja” Mării Negre

Imaginarul european s-a construit în bazinul Mediteranei. Vechile popoare de pe litoralul întinderii acvatice pe care romanii au numit-o mare nostrum au inventat tehnici nautice și s-au războit pentru controlul rutelor comerciale, astfel încât poemele fondatoare, precum Odiseea sau Eneida, reflectă constanta lor fascinație față de aventurile nautice. Și litoralul Mării Negre, o anexă a Mediteranei, a fost colonizat de greci, apoi de romano-bizantini și genovezi, fiind – alături de Dunărea care-și încheie cursul în Deltă – prima noastră legătura cu „lumea civilizată”.

Deși evreii nu erau marinari – ba chiar beneficiaseră de biblica „despărțire a apelor” Mării Roșii, în vremea Exodului – revelația monoteistă s-a răspândit prin diaspora lor alexandrină, tot așa cum creștinismul avea să fie propovăduit cu precădere prin Apostolul Pavel, marele călător din experiența căruia nu a lipsit un naufragiu maltez. 

V-am amintit aceste date doar pentru a sublinia, într-un cadru istoric larg, importanța majoră a dimensiunii maritime. Conștiința acestei evidențe strategice se manifestă azi prin reactivarea proiectului Intermarium – care preconizează o infrastructură comună între Marea Baltică, anticul Pont Euxin și Adriatica -, dar și prin dinamica invaziei rusești din Ucraina, care ar putea fi numită și al Doilea Război al Crimeei.

Recomandări

Crin Antonescu își recunoaște înfrângerea electorală: „E ireversibil. Oamenii care m-au votat să decidă singuri pe cine vor susține în turul doi”

SUA, cel mai vast imperiu maritim (după cel britanic, pe care l-a înlocuit după 1945), apără Mediterana, Suezul și Strâmtoarea Ormuz, așa cum își proiectează forța navală în Asia Pacific. După aderarea Finlandei și Suediei, Marea Baltică va fi un „lac” NATO, iar Marea Neagră are deja un statut strategic similar, mai ales dacă Ucraina va reuși să se integreze în sfera occidentală și Georgia nu va rămâne indefinit în cea rusească. 

Întrucât a venit vara și lumea se gândește la vacanțe, cu precădere pe plajă, ar fi desigur plicticos să prelungesc aceste glose solemne, pe tema talasocrației. Așa că folosesc introducerea ca pretext pentru a comenta relația noastră cu litoralul național, după căderea comunismului.

Înainte de răscrucea din 89, românii mergeau la mare doar în stațiunile din țară, apreciate și de turiștii din restul lagărului socialist. După, capitalismul de cumetrie a dezvoltat haotic moștenirea ceaușistă, a neglijat-o pe cea regală și i-a împins pe cei din noua clasă de mijloc spre alte destinații, mai curate, mai convenabile ca preț și mai limpezi (pentru că, orice s-ar spune, claritatea azurie a Mediteranei „bate” fondul cam tulbure al Mării Negre). 

Chiar dacă nostalgicii grizonanți ai serilor de la Doi Mai & Vama Veche au perseverat, Mamaia, Neptun, Olimp & Co au căpătat un aer pseudo-modern, destul de kitsch, cu o falsă patină cosmopolită, servicii scumpe și proaste, dar mai ales cu promisiunea descurajantă a unor decibeli care o iau razna, până în zori. De îndată ce au recucerit (turistic) Balcicul, descoperind în paralel oferta Greciei, a Turciei, a Italiei, Spaniei și Maghrebului, românii din clasa de mijloc au început să-i privească oarecum „de sus” pe fanaticii litoralului autohton, chit că printre ei se află nu atât sindicaliști speriați de comunicarea bazică în engleză, cât noi îmbogățiți cu ifose, care descind din mașini pompoase, „sparg” mii de lei pe seară și sprijină activ industria manelelor. 

Recomandări

Acuzații interne de sabotaj electoral în Coaliția PSD-PNL-UDMR. Fețe triste și optimism rezervat în echipa lui Crin Antonescu REPORTAJ

Dacă turismul intern de pensiune alpină e pe mâna unor simțite familii de gospodari, cel la scară mai mare, tipic litoralului, combină „ospitalitatea” fușerit preluată din comunism cu goana obscenă după profituri trase de păr, în cele doar patru luni anuale când plajele murdărele și betonate reușesc să „producă”.

Capacitatea de cazare e în ansamblu modestă, așa că potențialul deja manifestat n-are prea curând șanse să evolueze spre ceva care să ne pună măcar la nivelul Nisipurilor (bulgărești) de Aur și cu atât mai puțin la acela al Coastei Amalfitane. Un soi de veselă resemnare mioritică plutește asupra „zodiacului” maritim românesc și, atâta vreme cât hotelurile sunt pline cu patrioți neabătuți, nemulțumirile punctuale se pot defula pe Facebook, fără vreo dramatică ameliorare la orizont.

Logica lui „atât s-a putut” – care prilejuiește o egală cantitate de umor și amărăciune – pare să fi repurtat și aici o victorie durabilă.

Sunt convins că, neavând de ales, trupele NATO staționate la baza Kogălniceanu își vor petrece permisiile estivale cu voie bună și priviri indulgente, savurând cheful de viață al localnicilor, fără să scrie recenzii negative pe site-urile hoteliere dintre Cap Aurora și Venus…

Vezi rezultate alegeri prezidențiale, turul 1 – 4 mai 2025, conform BEC!

Urmărește-ne pe Google News