ComenteazăDe când cu internetul,
accesul la lume este neîngrădit. Suntem conectați în timp real la tot ce se
întâmplă în fiecare colțișor al planetei. Însă ceea ce pare să fie un avantaj
tehnologic se poate transforma, rapid, într-un coșmar.
Ce faci atunci când,
indiferent unde privești, ce aparat folosești sau cât de mare este ecranul, de
peste tot se năpustesc asupra ta imagini care par să prevestească sfârșitul
lumii, știri care încep cu APOCALIPSĂ, oameni în costume de protecție, zone
roșii, panică, moarte?
Ce faci atunci când asta se întâmplă într-o țară ca România, măcinată de corupție, o țară în care statul și-a dezamăgit în mult prea multe cazuri cetățenii, care se dezamăgesc și între ei, constant, o țară în care organizarea și competența par a fi la încă niște zeci de ani distanță?
O țară în care ne
petrecem jumătate din timp încercând să “dăm țeapă” și cealaltă jumătate din
timp încercând să ne ferim să “luăm țeapă”?
Am un sfat pentru voi
Și sfatul este să fiți
foarte pretențioși cu sursele din care vă luați informațiile și sfaturile în
această perioadă. Sunt jurnalist, meserie care nu presupune și sfaturile despre
viruși sau epidemii. Nu pot decât să încerc să informez, din mijlocul
evenimentelor. Nu pot, însă, să controlez ce face fiecare cu informațiile, nici
să oblig pe cineva să aleagă Libertatea ca sursă de informare, indiferent cât
de mult credem noi că suntem una care ar trebui să primeze în spațiul public.
După cum nu pot să
controlez ce o să facă oamenii infectați sau doar speriați. Nu pot să controlez
decât ce o să încerc să fac eu.
De ce îmi este frică
Îmi este frică, în
primul rând, că o să mă infectez. Nu pentru mine, că bănuiesc, pe baza a ce am
citit până acum, că este și posibil, și probabil să trec cu bine prin asta, în
afară de vreun ghinion teribil.
Mă tem, însă, să nu infectez, la rândul meu, alți oameni, poate mai puțin norocoși din punctul de vedere al vârstei sau al sistemului imunitar.
Îmi este frică, apoi, de
urmările pandemiei (dacă e corect să fie numită așa, părerile sunt, încă, împărțite).
De câțiva ani, sunt multe voci care vorbesc despre o nouă criză economică. Acum
s-au întețit și profețesc o recesiune severă din cauza panicii la nivel
mondial.
Mă tem, nu în ultimul rând, de un posibil haos în România, pentru că suntem în fața unui test dur, și nu știu dacă suntem pregătiți pentru el, în contextul în care alte țări, mai puternice ca nivel de trai și la nivel instituțional, suferă grav din cauza virusului.
Ce o să fac
Tocmai pentru că știu că nu pot să îmi controlez frica, ci doar cum răspund la ea, am încercat să îmi imaginez ce o să urmeze. Așadar, în loc să vă profețesc despre ce va fi, mă limitez să vă spun ce am eu de gând să fac. Cu rezerva că vă pot minți fără intenție: nu știu cum o să trec prin asta, ci doar ce intenționez să fac. Viața îmi poate demonstra, așa cum a mai făcut-o, că am o părere prea bună despre mine.
În primul rând, am să
încerc să ajut, acolo unde pot, probabil în comunitatea locală. O să încerc să
fac cumpărături pentru persoanele în vârstă ce locuiesc în zonă, pentru ca
acestea să nu se expună, în perioada următoare, riscului de infecție. O idee
dată de această inițiativă.
Apoi, o să încerc să-mi
controlez neîncrederea în autorități. Este un moment greu, în care toată lumea
este testată. Unul în care avem ocazia să învățăm că “autorități” este doar un
nume pentru alți oameni din jurul nostru.
O să ascult ce spun autoritățile în domeniu și le voi respecta indicațiile. O să încerc să le ajut, în această perioadă, cu ce am să pot. Acolo unde nu o să am cu ce să ajut, am să fac tot posibilul să nu încurc.
O să încerc să mă
informez permanent din surse sigure și să informez, la rândul meu, mai
departe.
Și o să încerc să am
atitudinea pe care aș vrea să o văd la alții. Pentru că în situații de panică
și nesiguranță, nimic nu funcționează la fel de bine ca exemplul personal.
Această perioadă este
grea, și nu am nici o îndoială că, înainte să devină mai bună, o să fie mai
grea. Trebuie să nu uităm, însă, că nu suntem singuri. Ne avem unii pe
ceilalți, așa cum ne știm, cu bune și cu rele, alții nu sunt.
Și o să trecem prin asta
împreună, așa cum am trecut prin multe lucruri grele.