ComenteazăEu am scris/scriu despre impostura evidentă din CV-urile aleșilor și nu despre propunerile USR-PLUS pe sărăcie.
Whataboutismul este o tehnică de a distrage atenția de la un subiect, introducând în discuție un cu totul alt subiect, cu intenția de a distrage atenția de la primul subiect.
A fost foarte folosită în timpul lui Stalin și asociată greșit stalinismului, căci metoda este veche de când lumea. Nu, nu-l acuz pe domnul Rogozanu că a făcut asta voit. Este o tendință generală a societății noastre de a auzi/citi/vedea doar ceea ce ne dorim.
În fapt, am verificat propunerile pe sărăcie din programul PLUS. Nu am găsit nimic care să justifice “propunerile violente contra săracilor”. E drept că nici domnul Rogozanu nu le menționează în articolul său.
Am verificat rapid și la USR. Nici acolo nu am găsit nimic violent.
Da, am auzit câteva tâmpenii pe partea de social de la oamenii de la USR pe care le-am sancționat public, dar nu am auzit nicicând un sprijin pentru ideile tâmpite din partea liderilor USR-PLUS.
Chiar din contră, unul dintre cei mai importanți lideri PLUS a avut o declarație zdravăn de stânga pentru care Dacian Cioloș a fost desființat de presa de dreapta.
“Sărăcia este dușmanul României și PSD încurajează sărăcia pentru că e dependent de ea. Vom fi mândri când nu vom mai accepta sărăcia ca politică de stat”
Dacian Cioloș, Timișoara, mai 2019:
Tot drept este că am citit atacuri absolut nemeritate, de o lipsă de bun-simț revoltătoare la adresa domnului Rogozanu pentru ideile de stânga ale domniei sale.
Să revenim totuși la textul domnului Rogozanu. Domnia sa scrie:
“Așa că mă întorc la «analiza pe CV». E faină, dar nu ne spune nimic politic. Ne ține tot în acea veșnică fundătură moralistă. În fond, de la atâta anticorupție, am băgat la bani în servicii de nu mai știm ce să facem cu ele. Intenție bună, execuție dezastruoasă, corupție intactă”.
Aici evident, avem opinii diferite. Nu fundamental diferite, dar diferite. Pe partea de servicii sunt de acord, este siderant felul în care continuăm să băgam o tonă de bani în instituții opace și clar ineficiente dacă nu foarte corupte, cum sunt SRI și SIE.
Lipsa de implicare civică și responsabilitatea presei
Dar o problemă uriașă este în fapt, cred eu, lipsa noastră de implicare civică și o presă cu foarte mari probleme.
Unul dintre oamenii din presa locală cu care am discutat mi-a explicat, sub protecția anonimatului, că pentru o mare parte a jurnaliștilor locali impostura și corupția candidaților politici sunt o mină de aur. Un candidat corect nu e șantajabil, unul corupt este taxat de la 30.000 de lei în sus pentru a avea o presă neutră.
Guvernele PSD și PNL, Gabriela Firea și o mare parte a baronilor care ne conduc au băgat în fapt foarte mulți bani în presă.
În perioada asta, presa locală, dar și o bună parte a presei centrale sunt pline de ode de slavă și linșaje la comandă. Gabriela Firea nu are niciun CV publicat, iar biografia sa romanțată este și ea, evident, o impostură.
Domnul Rogozanu a stat de sute de ori în studiourile Realitatea lângă oamenii ale căror CV-uri duhnesc a minciună și înșelătorie.
“De ce toate televiziunile de știri continuă să promoveze cu bună știință impostori?”
Unul dintre aceștia este deputatul PNL Prișcă, parlamentar care și-a petrecut cea mai importantă parte a carierei de deputat pe la televiziuni. De când am scris despre el, din CV-ul domniei sale au dispărut rapid câteva elemente.
Nu mai apare, de exemplu, că a fost de pe băncile liceului ditamai vicepreședinte și apoi președinte al Asociației Pro Democrația (filiala Arad).
Asta, până în 2008, când domnul Prișcă a trecut în “consultanță politică, având drept clienți mai mulți miniștri, senatori și deputați”. Mai nou, în CV e din 2009 în consultanță, dar norocul e că o declarație mai veche a domniei sale a rămas pe internet.
Avea pe atunci 21 de ani și, desigur, vocea, talentul și mai ales experiența deosebită îi permiteau să se ocupe “de tot ce ține de discursuri politice, apariții publice… și strategii mass-media pentru președintele Camerei Deputaților”. Asta și nu faptul că era fiul managerului general al Spitalului Clinic de Urgență Arad, în orașul lui Falcă, justificau consilierea de felul acesta la București, în timp ce făcea două universități la Arad.
Domnul Prișcă nu este deloc un caz izolat. Zeci de tinere speranțe cu CV-uri aberante sunt în Parlamentul României. Domnul Ponta este, de asemenea, un impostor dovedit, a fost unul dintre oamenii intervievați de domnul Rogozanu.
Nu, nu era treaba domnului Rogozanu să vorbească despre impostură atunci, dar ar fi putut. Totuși, mult mai importantă decât întrebarea despre “cele mai violente propuneri” ar fi fost de ce toate televiziunile de știri continuă să promoveze cu bună știință impostori? Ca fost realizator de TV, om care a discutat cu zeci de impostori despre care am scris, cred că răspunsul domniei sale ar fi într-adevăr de un mare interes public.