Scriu de vreo două săptămâni despre impostura din Parlament. Fac o analiza a CV-urilor și a declarațiilor de avere, plus verific firmele oamenilor care ne reprezintă. Exercițiul este năucitor.
Nivelul de minciună ordinară, tupeu, mârlănie și dispreț pentru logică și alegător este mult peste ceea ce m-am așteptat.
De ce dezvălui impostura?
Exercițiul nu este deloc simplu și îmi macină ușor, dar sigur încrederea că ne putem însănătoși.
Prima oară m-am uitat pe CV-urile de pe site-ul Parlamentului în 2016, când eram Secretar de Stat în guvernul technocrat. Tot ceea ce propuneam eu era distrus rapid de deputații PSD sau de domnul independent vice-prim ministru Dâncu, cu justificări care de care mai tâmpite. Îmi aduc aminte scârba resimțită.
Am încercat peste vreo doi ani, întâi cu departamentul de comunicare al USR și apoi al PLUS, să îi conving că dezvăluirea imposturii din PSD va fi un lucru mult mai bun decât campaniile mediocre prin care cele două partide încercau să se promoveze. Am eșuat catastrofal. Oameni care în viața lor nu făcuseră nimic pe partea de comunicare au decis că nu dezvăluirea imposturii era calea de urmat.
Sunt votanții PSD sensibili la dezvăluirile din CV-uri?
Am testat să văd dacă expunerea fraudei evidente din CV-urile oficiale ale parlamentarilor funcționează pentru cei care votează PSD. Funcționează pe cel puțin 1 din 3.
Grupul pe care am făcut testul este de 171 de votanți fideli ai PSD din Ferentari cu studii cel mult liceale.
Cum mi s-a părut imposibil ca PNL-ul să nu fi verificat asta, m-am întrebat de ce nu au folosit o astfel de campanie. O analiză a CV-urilor deputaților PNL m-a lămurit rapid. PNL-ul la cel mai înalt nivel este căpușat de impostură. Un pic mai elegantă, dar la fel de putredă ca la PSD. PNL-ist la PSD-ist nu-și scoate ochii, mai ales că rolurile sunt interschimbabile.
Sute de lideri liberali au trecut la PSD și invers. Ne conduce USL-ul dar îi spunem PNL.
Povestea parlamentarului Radu Babuș
De când public scârnăviile de CV-uri, am descoperit multe minuni. Doamna Gorghiu este una, dar cea mai mare este domnul parlamentar PSD Radu Babuș. Omul a muncit din greu, a început de jos și a promovat pe munca lui.
Trei slujbe în trei luni și ajunge Director la o Regie Autonomă controlată de primăria domnului Mazăre, unde tatăl era director.
La 22 de ani. La 23 de ani, Radu Babuș este deja Director General.
Primesc din ce în ce mai multe întrebări despre de ce stau pe margine și nu în partid. Și comentarii inepte care vor să justifice cumva mârlaniile evidente referitor la cum că e mai ușor să comentez de pe margine. De obicei le ignor dar acum am decis să răspund.
Singurul partid în care aș vrea să fiu este PLUS. PLUS-ul este în Alianță cu USR, alianță la care eu m-am opus.
Nu sunt deloc blând cu Dan Barna și deloc vreun mare admirator al lui Nicușor Dan, deși ambii sunt lumini, comparativ cu liderii PSD și PNL.
Singurul lider politic în care am îndeajuns de multă încredere încât să lucrez cu el (nu pentru el) este Dacian. Am probleme uriașe cu autoritatea, iar Dacian a priceput asta rapid și a făcut tot posibilul să se adapteze la mine. I-am scos ochii de sute de ori fără să simt că ar trebui să îi ascund lucrurile dure.
Dacian are și el un cor de pupincuriști în jur, iar eu am gura slobodă și când nu îmi convine ceva zic.
Sunt și foarte încăpățânat. În general, nu îmi convin multe lucruri la Dacian, mai toate legate de bunul lui simț exagerat și evitarea cu aproape orice preț a conflictului. Nu am niciun dubiu că este de departe cel mai decent lider politic pe care îl avem.
Aș strica imediat ”apele unei coaliții”
În condițiile de Alianță, eu i-aș consuma foarte rapid cărțile de negociere ale omului în care am încredere. La ce scriu despre “partenerii” liberali și la cum funcționează acum USR-ul, aș fi exclus de Biroul Național al USR în cel mult trei săptămâni, dacă e să ne luăm după ultimele “evoluții” în USR.
Nu de alta, dar prin ceea ce scriu, eu stric apele pentru viitoarele megafuncții în guvernul fericirii PNL-USR-PLUS. Suspendarea sau excluderea mea nu ar ajuta deloc Alianța.
Nu, nu e deloc ușor de pe margine. Eu sunt zilnic prin ghetou, îmi petrec weekend-urile făcând o grămadă de lucruri pentru alții si marea majoritate a chestiilor pe care le fac nu sunt pentru oameni sensibili. Nu dau din gură și mă plimb pe străzi.
În plus, mă expun și risc procese foarte complicate, dezvăluind impostura de la cel mai înalt nivel din partide. Primesc amenințări săptămânal și nu amenințări în glumă sau pe FB. Într-un partid ești cât de cât protejat. Eu nu sunt.
Ar fi vreo posibilitate să intru iar în politică?
Da. Aș fi reintrat în PLUS, dacă nu ar fi fost în alianța cu USR și parteneriatul cu PNL.
Și în Alianță aș fi intrat, dar cu condiții foarte clare legate de existența unei echipe critice independentă de conducere și a unor mecanisme care să forțeze să plece oportuniștii și nu oamenii buni!
Aș fi intrat cu un mandat explicit să promovăm votul uninominal, transparența totală a cheltuielior partidului, recrutarea meritocratică, voluntariatul și să interzicem cumulul de funcții pe bune, nu vrăjeala de acum. Plus expunerea publică a imposturii indiferent de culoarea politică și în special impostura din propriul partid.
Sunt impostori și la USR și PLUS, dar procentul este incomparabil cu PSD și PNL. Practic, condițiile mele minime de a intra în Alianță sunt imposibile.
Nu, nu vreau partidul sfinților, ci doar un partid capabil să schimbe clasa politică nu cu alți melci mai curați, mai eleganți și mai buni profesional, ci cu oameni capabili să inspire și să forțeze reforma.
Sigur că înțeleg nevoia de compromis. Dar nu este compromis să intri în hazna și să îl lași pe cel care e de mult acolo și obișnuit cu mirosul și văscozitatea mediului să se cocoațe pe umerii tăi și să se declare curat. Aia e fie prostie, fie arivism. Și pute. La fel cum pute PNL-ul doar un pic mai bine decât duhoarea PSD-ul.