ComenteazăÎncăperea e plină de ajutoare de la Uniunea Europeană. Sunt patru cutii mari pline cu conserve, făină, ulei și alte câteva lucruri. E, de asemenea, plin de muște. E o singură priză, așa că am adus un prelungitor pentru a pune computerul.
Sunt 5 copii. Doi, mici, dorm pe un pat murdar. Au tălpile negre de murdărie. Mai e un puști foarte isteț și fratele lui mai mare, care are grijă de un cal – singura avere a familiei. Părinții sunt analfabeți și muncesc cu ziua la cosit pe o nimica toată.
Puștoaica are 11 ani. Am instalat calculatorul, am făcut un hotspot și acum vorbește cu Corina. E tare fericită. Îi arăt și puștiului câteva lucruri pe care le poate face pe telefon. Îi sticlesc ochii.
Suntem la vreo 200 km de București, într-un loc minunat. Câțiva cai pasc lângă un râu și suntem înconjurați de munți. Pe drum am văzut câteva TIR-uri pline cu lemn, dintre care unul fără plăcuțe. Se fură mult lemn și aici.
Am lucrat toată ziua la instalat și reparat computere și conexiuni la internet. Folosim telefoane în loc de camera web. Peste munte mai sunt încă trei echipe care fac același lucru în satele de acolo. Pe lângă Sibiu mai sunt alte câteva zeci de oameni care fac asta. Și la Baia Mare, o femeie cu sufletul cât cerul se chinuie și ea să țină câteva zeci bune de copii foarte săraci conectați la o brumă de educație. Sunt cu mult peste 100 de voluntari care fac teme online cu copiii și Dana a dus trei copii din ghetoul din Ferentari la unul dintre dentiștii voluntari care ne ajută. Echipa de voluntari IT ajută și ei de la distanță când apar probleme.
Mă simt util și fericit.
Apoi, realitatea
Primesc un mesaj pe telefon al unui om fain care îmi spune că ar vrea să părăsească PLUS-ul și mă dezumflu.
Am stat câteva săptămâni înscris în partidul la care m-am străduit să-l punem pe roate cam un an. Am sperat că PLUS va fi despre cum vom reuși să facem cât mai mult bine, ceva mult, mult mai eficient și mai util decât ceea ce facem noi acum. Am crezut în vorbele meșteșugite spuse de tot felul de oameni, unii visători, alții vicleni.
În Craiova, orașul în care am crescut, am avut primul șoc. Cel care se poziționase șef la PLUS era un oportunist sinistru. Nu a ezitat să folosească amenințări, șantaj și răspândire de zvonuri false pentru a-și consolida poziția. Partidul, odată aprobat de justiție, a devenit o țintă pentru tot felul de oameni dubioși în căutare de putere, glorie sau îmbogățiri rapide. Din păcate, mult prea mulți sunt încă acolo.
Optimismul meu s-a transformat în cinism. Transformarea celor nouă oameni cu care începusem partidul nu a fost neglijabilă. Neîncrederea a început să erodeze prietenia și lupta pentru putere, respectul.
Patru au plecat de atunci. Alți patru sunt la Bruxelles. Relațiile dintre ei nu sunt deloc minunate. La USR, celălalt partid nou, era mult mai rău. Nu am fost capabil să găsesc motivația să rămân în partid, în ciuda faptului că cred că e foarte mare nevoie de PLUS și USR și că marea majoritate a oamenilor din cele două partide sunt oameni foarte bine intenționați.
Înțelegeri toxice între USR-PLUS și PNL
N-au trecut nici 48 de ore și alt om pe care îl admir vrea să părăsească PLUS. Înțelegerile dintre Alianță și PNL sunt toxice și se pare că conducerea Alianței nu pricepe asta deloc.
Orice articol pe care îl scriu și care conține critici la adresa USR-PLUS declanșează reacții dure ale radicalilor, de care niciunul dintre cele două partide nu duce lipsă. Sunt acuzat că distrug încrederea în cele două partide și că în acest fel favorizez PSD.
Cred că avem îndeajuns de multe partide care reprezintă foarte bine oportuniștii, nesimțiții, sociopații, turnătorii, foști securiști și hoții. PSD o face foarte bine, împreună cu surogatele lui – ALDE, ProRomânia și UDMR. PMP e și el un partid oribil. PNL e mai spălățel, dar și el putred până la rădăcină.
Nu avem nevoie să înlocuim niște litere de partide, ci să reformăm felul în care se face politică. Nu negocierile pe funcții ar trebui să preocupe PLUS sau USR, ci felul în care cele două partide pot să inspire oamenii, pot să ne facă să credem că se poate să avem lideri politici capabili să schimbe lucruri efectiv, nu din gură.
Cel mai comod pentru mine ar fi să îmi văd de treabă și să nu scriu deloc. Totuși, am norocul să nu depind de nimeni, să nu îmi doresc nimic mai mult decât ceea ce deja am și să am o brumă de credibilitate când scriu despre USR-PLUS. Am luxul mental să îmi permit să scriu ceea ce cred într-o societate roasă de pupincurism.
Scurtăturile și confortul propriu
Nu cred că există schimbări ușoare în politică. Sunt convins că natura umană este să încercăm să găsim scurtături pentru a ne atinge confortul propriu, iar politica noastră este catastrofală când vine vorba la orice altceva dincolo de interesul personal.
Singura noastră șansă pentru a deveni mai buni este să fim înconjurați de oameni care ne obligă să fim mai buni, oameni care prin exemplul lor personal și prin critica lor ne pot ajuta. Oamenii de acest fel lipsesc, mai ales din jurul vârfurilor USR și PLUS.
Lucrul ăsta funcționează la Casa Bună, noi suntem convinși că ne facem unii pe ceilalți mai buni. Sunt convins că ar putea funcționa și în politică. Nici USR și nici PLUS nu reușesc asta acum, iar conducerea celor două partide nu pare deloc să fie capabilă să-și asume o reformă.
Ambele partide au îndeajuns de mulți oameni extraordinari, capabili să inspire oamenii din jurul lor. Riscul este ca unii dintre ei să plece. Sigur că ceea ce scriu eu aici poate să îi demotiveze. Speranța mea este că poate Dacian și alți oameni în care cred din conducerea celor două partide, citind ceea ce scriu, să încerce să facă lucrurile diferit. Deocamdată, ceea ce fac eu nu funcționează. Sper ca ambii oameni pe care i-am menționat să rămână în PLUS. Este nevoie de ei.
foto: Hepta