ComenteazăDacă exercițiul ăsta de expunere a ipocriziei, minciunii, corupției, nepotismului din interiorul statului va avea exact efectul invers? Dacă „Integritate pe bune”, în loc să ne facă să votăm informat, va duce la dispariția totală a apetitului pentru a intra în politică al profesioniștilor onești de care am avea atât de multă nevoie?
Dacă mișcarea asta de dezvăluire a mizeriei nu va face nimic altceva decât să scârbească și mai mult puținii politicieni buni sau pe cei doi-trei foarte buni care mai sunt prin Parlament?
Țara în care cea mai vândută carte e cea a lui Maticiuc despre Nuțu Cămătaru
E posibil să reformezi o clasă politică atât timp cât cel mai bine vândută carte anul acesta este cartea despre Nuțu Cămătaru? Videoclipul pentru ziua „legendei mafiei”, același Nuțu Cămătaru, în care cântă Alex Velea, are undeva la 800.000 de vizualizări în mai puțin de două săptămâni, adică este pe locul doi între cele mai vizualizate și apreciate melodii din România. Una care glorifică un șmecher, un mafiot.
Și nu sunt ridicol să cred că am putea noi, o mână de oameni care punem constant câteva ore zilnic în cercetare și cei undeva la o sută de voluntari care ne ajută când pot printre picături, să schimbăm ceva? Și facem asta cu un buget care ar ajunge pentru un sfert de conferință plătită din bani europeni care să discute plin de sclifoseli despre un jargon pe care nu-l înțelege nimeni, cum e flexicuritate.
În definitiv, nu a fost nimeni, dar chiar nimeni din clasa noastră politică și care să susțină demersul nostru, iar liderii de acum ai USR nu au făcut nimic altceva decât au încercat să se urineze metaforic pe încercarea noastră, într-o frică obsesivă și stupidă de „competiție” politică și pentru a acoperi impostura din interior.
Și de ce ar fi trebuit să fiu susținut? Nu este asta o expresie a egoului meu inflamat? De ce aș avea pretenția ca și ceea ce cred eu că e util/bun să fie văzut la fel și de alții?
Un plagiator și un leneș
Avem un guvern condus de un plagiator laș și o țară condusă de un leneș plin de el, de o mediocritate stupefiantă. Televiziunile, chipurile de știri, comentează competent jocuri video și talkshow-urile sunt dominate de corupți dovediți, impostori și foști sau viitori pușcăriași. Baroni locali megacorupți și moguli de televiziune foarte solid legați de fosta și noua securitate controlează practic mai mult de două treimi din Parlament.
Politica ar trebui să fie o acțiune de compromis pentru a găsi un echilibru în a face cât mai mult bine pentru cât mai mulți. Dar cum e posibil un compromis în care hoții și mafioții controlează o mare parte din negociere? Instituțiile statului sunt, în cel mai bun caz, slabe, iar puținii oameni decenți care au mai rămas sunt fie lași, fie sătui să se bată cu morile de vânt și să fie incluși în generalizările noastre caustice (inclusiv ale mele) despre politicieni sau funcționari publici.
Cei pe care „i-aș vota cu drag”
Am declarat de curând că din primii 50 de parlamentari pe care i-am studiat – vedeți integritatepebune.ro – ar fi maxim trei pe care i-aș vota, dar și pe aceia cu „scârbă”.
De fapt, recunosc că pe doi dintre ei, Mara Daniela Calista și Onuț Valeriu Atanasiu, i-aș vota cu drag și acum dacă nu ar fi în PNL sau dacă ar fi expus măcar o singură dată corupția, mitocănia și pupincurismul din interiorul partidului. Scârba este pentru partidul lor, nu pentru ei.
Dacă aș fi obligat să aleg între AUR și PSD, Patriciu Cadariu-Achimaș ar fi votabil din punctul meu de vedere.
Ce m-a speriat totuși este că unul dintre cei doi pe care i-aș vota în condiții normale se gândește să plece acum din Parlament și clar nu va mai candida vreodată.
Cei care nu au dileme
Asta în timp ce oamenii cei mai toxici din politică sunt acolo pentru a se salva de la pușcărie sau pentru a se asigura că averile lor, ale familiilor și găștilor lor sunt protejate, și nu pentru a face bine celor mai mulți. Ei nu au dubii. Nu au dileme. Ei sunt siguri că li se cuvin pozițiile pe care le au. Nulitățile, sociopații, psihopații noștri nu sunt frământați de responsabilitățile lor către cei săraci sau către justiție și economie, ci au un scop clar, acela de a parveni sau de a își păstra privilegiile și averile adesea obținute fraudulos.
Am auzit de atât de multe ori că ceea ce fac este motivat politic încât am descoperit cu stupoare că mă întreb și eu același lucru. E ceva în subconștientul meu care mă împinge înspre politic? Rațional nu este nimic. Faptul că scriu și că mă zbat să fac vizibile lucruri care cred că trebuie văzute este motivat de dorința de a face bine cum cred eu sau este un fel de a obține glorie și vizibilitate și deci un exercițiu de ego?
Sau doar e un răspuns de tipul celor care mărturisesc sub presiunea unor interogatori abili și manipulativi că au săvârșit fapte pe care nu le-au săvârșit?
E bine să am dilemele astea sau nu? E o pierdere de vreme? A face bine este într-adevăr molipsitor, așa cum vreau eu să cred? Timpul și publicul vor decide. Dacă vor avea dreptate nu cu mine, ci unul cu altul.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!